Guess Who - interviu exclusiv despre muzica si viata lui

.

Pe vremea cand mai marii tarii luau decizii proaste dupa decizii proaste, un pusti ii privea din umbra si inregistra piesa dupa piesa cu banii din alocatie. Cu pretul unei exmatriculari si nu numai, in final a reusit sa se faca auzit. L-am intrebat despre drumul pana aici, despre baiatul de 25 de ani din spatele lui Guess Who si despre toate lucrurile care il enerveaza. Pe langa gentile Elenei Udrea.

Te-ai gandit vreodata sa intri in politica? Politica ar fi un mod prin care ai putea schimba lucruri, daca vrei o schimbare.
Cred ca as fi putin comunist cu astia de acum, daca as intra in politica (rade). Ma refer la Guvern, nu la oameni. Eu nu o sa militez pana la capat, nu am doar piese cu mesaj social. Am fost suparat o perioada, OK, si poate ca o sa mai fiu. Si de ce sunt suparat? Pentru ca nu se intampla nimic. Si mie mi s-au furat niste drepturi, drepturile de autor, in primul rand. Nu primesc cat trebuie sa primesc de pe urma succesului actual. In situatia mea sunt toti artistii. De-a lungul anilor au fost difuzati, banii s-au strans, dar nu au fost repartizati cum trebuie. Nu ma uit la televizor de regula, dar cateodata ma mai apuca sa ma uit si o vad pe Udrea cu o geanta de 5000 Euro spunand: E normal sa fie Parlamentul corupt. Ce, medicii nu sunt?’ Mi-a picat fata cand am auzit asa ceva. Bai, si cu o viclenie in privire… Nu ne dam seama cat de prosti suntem ca ii sustinem.


Daca nu urmaresti realitatea sociala, cum gasesti subiectele?
Fiecare imagine pe care o vezi iti transmite un feeling’. Asta incerc sa fac si eu prin muzica si cred ca si de asta ajunge sa fie placuta muzica mea, pentru ca, pe langa mesaj, e si feeling’. Eu nu am versuri foarte complexe, eu nu-ti vorbesc din DEX, sunt alti baieti care fac asta si o fac foarte bine. Aici ma refer la CTC si la toti baietii care se vede ca au citit DEX-ul ala, frate, ca au stat cu el in fata! Dar cred ca eu vorbesc pe limba oamenilor si, pana la urma, spun un adevar.


Si eu care voiam sa profit de faptul ca avem sedinta foto intr-o librarie ca sa te intreb de literatura. Versurile tale par, totusi, elaborate, s-ar zice ca citesti ceva…
Nu. In liceu mi-am disperat profesoara de Limba Romana, careia ii scoteam peri albi. De cand a inceput chestia asta cu muzica, de la 14 ani, sunt intr-o viteza continua. Am lipsit de la jumatate din orele de la scoala, fugeam acasa ca sa compun muzica, sa o samplez, sa o tai, sa fac repede un beat, sa scriu niste versuri.

Ai apucat sa faci o facultate?
Da. Asta nu inseamna ca am si terminat-o. Am apucat sa incep doua, chiar ( n.r.: Relatii Internationale si Marketing). Ca si liceul. Am facut doua licee. |n primul am fost prea cuminte’ si mi-au zis bai, e timpul sa ne parasesti’. Pana la urma am ajuns in liceul in care nu-mi doream sa ajung, cel din cartier. De facultate m-am apucat mai mult de gura mamei mele, sincer. Daca ma duc la o facultate cu niste pile si bani, imi iau diploma. Si ce fac cu ea?

Mama ta e multumita de tine?
Da, e foarte multumita, ii vad pe parintii mei fericiti acum. Am fost un copil care a facut exact ce a vrut el, nu-i ascultam deloc. Am o sora mai mare, care facea ce trebuie (rade). Eu seman cu maica-mea, suntem mai visatori, mai agitati, mai nebuni. Tata si sora mea sunt foarte calmi, pe mine ma depaseste subiectul. Nu as putea sa am o viata atat de linistita, sincer.

 

Page: 1 2 3