Daca pe multi dintre noi trecerea timpului ne intristeaza si ne face sa ne simtim blazati, pentru Horia Brenciu anii care au trecut inseamna doar mai multe motive de bucurie. In curand va implini 40 de ani si, in continuare, isi doreste ca pasii vietii sa il duca in cat mai multe directii. Primul pas: si-a propus sa intampine primavara cu mare tam-tam, prin concertele lui de la Sala Palatului. Al doilea pas: ne-a promis ca, anul acesta, se ocupa de un aspect pe care l-a tot neglijat, dragostea.
Anul trecut, pe vremea asta, sustineai un show de amploare la Sala Palatului. Acum ai reeditat spectacolul, de data aceasta pe parcursul a patru zile. Ti-ai propus sa intampini in fiecare an primavara cu fast?
Da… Colegii ma alinta deja Ghiocelul. Am si o misiune! Trebuie sa fac mare tambalau de fiecare data cand vine primavara! Deh, acum e traditie!
Ce diferente au fost intre spectacolul de anul trecut si cele de anul acesta?
Vestimentatie, decor, playlist, surprize, toate-s modificate drastic. Fata de anul trecut, si eu, dar si publicul, ne-am schimbat foarte mult. Amandoi avem acum si mai mult chef de distractie! De patru ori mai mult chef! La prima noastra experienta cu Sala Palatului, din 2011, pe scena au fost vreo 20 de performeri. Anul asta au fost peste 40 de artisti. De fapt, daca stau sa analizez bine, 40 e cifra oficiala a anului!
Concertul din luna martie se numeste Fac ce-mi spune inima. Iti asculti intotdeauna inima? Da-mi un exemplu cand nu s-a intamplat asta, cand nu ai facut ceea ce iti dicta sufletul.
Este o sintagma care la inceput a fost doar un titlu de piesa. Acum, e mai mult decat un refren cunoscut, e o stare de spirit! Ceea ce ma bucura este ca oamenii o constientizeaza din ce in ce mai mult si procedeaza ca atare… Fac intocmai ce le dicteaza inima. Nici eu nu ma abat de la regula asta. Inima ordona, mintea se supune!
Esti un om care a reusit si care face ceea ce ii place. Totusi, probabil ai regrete. Ce-ai pierdut in viata?
Singurul meu regret este ca mama nu e langa mine sa se bucure de tot ceea ce mi se intampla si de toata energia pe care o am in clipa de fata…
Vocea Romaniei a insemnat revenirea ta pe micile ecrane. Ce sentimente ti-a trezit intoarcerea pe platourile de televiziune?
Dintre cele mai complexe. Anul trecut am auzit douasprezece voci care mi-au incantat urechea si apoi vazul. Ne-am ales reciproc si am inceput o experienta care ne-a schimbat, intr-un fel, tuturor viata. De la preselectiile pe nevazute pana la a deveni prieteni a fost doar un pas. Dupa aceea, orice test al lor sau examen muzical de pe scena a fost un tsunami de emotii. Pentru mine, a fi antrenor, prieten sau tata e cam acelasi lucru! (rade)
Ce ai avut de castigat dupa participarea la Vocea Romaniei?
Zambete si lacrimi… Aplauze si prieteni… Intrebari si raspunsuri… Si voci, o groaza de voci!
Emisiunea te-a facut celebru pentru inca un lucru. Plangi de fiecare data cand esti emotionat. Cand ai plans ultima oara?
La duetul Iulianei Puschila cu Krisztina Koszorus am simtit un gol in stomac cum n-am avut nici la… treapta I. Pentru mine, ca si jurat, a fost poate cel mai greu si mai complex moment din tot spectacolul.