Ilinca Goia: Nu joaca pentru bani

„Sa spun drept, nu imi mai fac planuri pentru ca mi-am dat seama ca omul propune si Dumnezeu dispune. Nu-mi doresc decat sanatate si o oarecare liniste.”

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată și cu ce se ocupă soția lui Marcel Ciolacu. Sunt căsătoriți de mai bine de 20 de ani

Inceputurile actoriei
Inainte de a intra la Facultatea de Teatru a debutat in „Rochia alba de dantela”, in regia lui Dan Pita. Cand a venit vremea admiterii, desi se pregatise temeinic cu unchiul ei, regizorul Dan Micu, a picat. In perioada aceea s-a alaturat faimosului studio de teatru experimental „Podul”, aflat intr-o mansarda si coordonat de Catalin Naum. Asta se intampla in 1987, iar imediat dupa aceea a venit vremea celei de-a doua incercari. Daca nu intra in anul acela probabil ar fi plecat din Romania, mai ales ca Ilinca are o matusa care locuieste in San Diego, unde preda actoria. Insa viata a fost generoasa si neasteptata, asa ca a trecut cu bine de proba si de cei 4 ani de scoala, iar dupa aceea a plecat si in America. Initial a fost vorba de o simpla vizita la matusa ei, insa, odata ajunsa la fata locului, s-a apucat de studiu. A inceput o specializare in teatru clasic si Shakespeare. Apoi a mers la diverse auditii pe care le-a si luat. A fost distribuita in doua piese, iar una dintre ele i-a adus o bursa de studiu la New York, unde a facut cursuri de specializare in music-hall. La un moment dat, in 1995, s-a intors in Romania intr-un fel de cercetare si a aflat ca la teatrul Nottara se monta music-hall-ul „Misterele Londrei” in regia lui Dominic Dembinski. „Lucrand impreuna m-am indragostit iremediabil de Dembinski.” Desi o astepta New-York-ul, a renuntat la celebra metropola, din dragoste. S-a intors totusi in America pentru noua luni pentru a sti ce alegere trebuie sa faca. Odata ajunsa peste ocean si-a dat seama ca viata ei trebuie sa continue la Bucuresti, alaturi de Dominic Dembinski. Cei doi ne dau speranta ca exista povesti de dragoste fericite, care dureaza, fara a fi limitate in timp. „Depinde foarte mult de educatie. Am prietene mult mai tinere care vad lucrurile interesat, chiar si din punct de vedere afectiv, care dau papucii sau rup relatii pentru ca o perioada anume nu se simt tocmai fericite si implinite. Probabil nu au aplecarea de a cauta sa construiasca. Pentru mine casnicia mea inseamna mult mai mult decat «daca nu primesc, nu mai dau nici eu si plec». Pentru ca exista perioade in casnicie, uneori lungi, alteori scurte, cand unul trebuie sa poata mai mult. Important este sa nu uiti ce v-a apropiat, or pe mine si pe sotul meu ne apropie foarte multe, de fapt nu ca ne apropie, ne unesc, ne lipesc.” Te gandesti ca e un noroc sa-ti iasa in cale cel de care te indragostesti si care raspunde sentimentelor tale asa cum ti-ai dori pentru a te simti implinita. „Cred ca e ceva ce tine de destin, pentru ca eu cred in destin. Si cred ca fiecare etapa a vietii noastre interioare are un talc si fiecare lucru se intampla cu un scop. Daca nu as crede asta, nu as putea sa trec peste perioadele grele. Mie fiecare etapa grea (si am avut parte de multe perioade dificile, unele groaznice) mi-a demonstrat pana la urma nu ca sunt puternica. La prima vedere sunt un om vulnerabil si prea sensibil, dar mi-am dat seama datorita acestor situatii-limita ca poti sa ma pui si-n jungla de una singura si tot o sa ma descurc. Sunt un om care pana la urma razbeste. Pe scurt, asta ar fi ce am invatat pana acum. Sper sa nu ma contrazica urmatorii ani.”