Te intreb altfel. Ce-ti reproseaza femeile cel mai des?
In general, mi se reproseaza neseriozitatea, daca vrei. Lipsa de dorinta de a ma aseza la casa mea, de a intemeia o familie. Familia are tot soiul de acceptiuni. Pot sa spun ca traiesc in mijlocul unei familii care sunt prietenii mei, de care sunt extrem de mandru si ma simt realmente intr-o familie.
E posibil ca refuzul de „a te aseza la casa ta sa aiba legAtura cu faptul ca parintii tai s-au despartit cand aveai 5 ani?
E posibil, nu neg asta. Gandeste-te ca-s unul dintre oamenii preocupati de cercetarea acestor lucruri. E la fel de posibil in exact aceeasi masura in care casatoria mi se pare o prostie de foarte multe ori. E foarte posibil. Lucrurile care ni s-au intamplat, la un moment dat, ne conditioneaza intr-un anume fel, e un lucru pe care-l predic de foarte multe ori.
Da-mi exemplu de un lucru care ti s-a intamplat in copilarie si despre care stii sigur ca ti-a influentat dezvoltarea ulterioara.
Faptul ca am trait intr-un oras mic (n.r. Govora), cu regulile orasului mic. Vin dintr-un mediu care e extrem de intolerant, desi nu e foarte constient de lucrul acesta. Sansa de a descoperi si altceva in afara de spatial in care m-am nascut a modificat lucrurile. Totul s-a modificat descoperind alta lume, schimband experientele. A fost realmente un noroc. Sunt oameni de acolo pe care-i stiu de foarte multa vreme si care au ramas la fel. Lor le deplang soarta in cel mai sincer mod cu putinta.
Ai declarat ca-ti plac inceputurile. Cum se impaca asta cu faptul ca ai aceeasi relatie de 16 ani?
De 16, daca nu de 17. Se impaca foarte bine, nu e absolut obligatoriu ca echilibrul asta intim sa iasa din tine si sa ocupe tot spatiul. Echilibrul tau intim este felul in care rezonezi, in care traiesti pe lumea asta, poate fi cu totul si cu totul diferit. Nu impun nimanui propriile mele reguli. Sunt foarte putine reguli esentiale, nenegociabile. In rest, exista disponibilitatea de a afla, de a experimenta.
Ce e nenegociabil la tine?
Onestitatea, asta insemnand foarte multe lucruri. Jocul cu ipocrizia e iarasi o valoare nenegociabila, un joc continuu, e ceva care marturisesc ca ma preocupa sa simulez cat mai putin cu putinta. Mai e religia, dar fara ca asta sa insemne ca sunt practicant.
De Oana Popoiag
Fotografii: Sebastian Enache