Ioana Maria Moldovan, roscata cea discreta

Stiu ca iti doresti un copil. In prezent, oamenii nu mai acorda importanta casatoriei si lucrurile se intampla invers: intai copilul, apoi, eventual, casatoria. Crezi ca este pur si simplu o noua moda sau care crezi ca este motivul acestei alegeri?
Nu stiu care sunt tendintele sau motivele. Nu stiu cum sunt altii, eu, insa, fac doar ceea ce simt. Mai intai voi face copilul, care cred ca e mult mai important, si apoi poate veni si acel act.

Ce inseamna casatoria pentru tine?
Stiu ca pentru raspunsul meu multi ma vor condamna si critica. Dar imi asum acest lucru si am sa-ti spun sincer ca nici eu si nici Marian nu punem accent pe casatorie. De aproape sapte ani, traim ca-ntr-o familie, ne e bine asa si suntem convinsi ca un simplu act nu ne va schimba viata. {i tot sincer iti spun, eu nu m-am visat niciodata mireasa, nu mi-am imaginat ziua nuntii. Vom face insa acest pas, discret, avandu-i alaturi doar pe cei dragi, in momentul in care va aparea copilul. Asta pentru ca eu cred ca, in certificatul de nastere, copilul trebuie sa aiba acelasi nume de familie ca si parintii sai.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cine este Cristela Georgescu, soția lui Călin Georgescu. Este expert în nutriție, a lansat mai multe cărți și are doi copii cu politicianul

De cate ori ai fost ceruta in casatorie pana la cei 29 de ani ai tai?
Mai in joaca, mai in serios, pana la cei 29 de ani, am fost ceruta de cateva ori in casatorie. Prima oara se intampla undeva in clasa a doua. Dar, acum lasand gluma la o parte, singura cerere, e adevarat ca de logodna, pe care am acceptat-o, a venit din partea lui Marian. Se intampla acum patru ani, exact de ziua mea de nastere. A fost un moment emotionant pe care nu-l voi uita niciodata. Deocamdata ne-am oprit la logodna, ce urmeaza vom vedea. (rade)

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cine este Călin Georgescu, candidatul independent la președinție care se află acum pe primul loc. Este profesor universitar și are o avere impresionantă

Esti o femeie care, dincolo de o oarecare sfiala, are un anume mister. Ce ascunzi tu, Ioana? (zambesc)
Cred ca doar ti se pare ca as ascunde ceva. Sunt cat se poate de normala, usor visatoare, dar mereu cu picioarele pe pamant. Nu ascund absolut nimic, daca ajungi sa ma cunosti, imi vei da dreptate. (rade)

Povesteste-mi putin despre familia ta. Unde ai crescut, cum era atmosfera de familie, ce ocupatii au ai tai si daca cineva din familie are legatura cu lumea showbiz-ului.
Povestea mea de viata a inceput pe 9 august, intr-un orasel mic din Ardeal, Targu Mures. Desi tata si-a dorit un Ionut, pe care sa-l faca mare fotbalist, barza nu i-a ascultat dorinta si le-a adus o fetita, spre bucuria mamei. O fetita frumoasa si cuminte, asa spunea tot spitalul, pe care au botezat-o Ioana. Nu stiu ce mi-au harazit ursitoarele, dar stiu sigur ca mama ma vedea profesoara, iar tata si bunicii, medic. |nsa eu, nativul Leu, aveam alte teluri: visam sa fiu tanti de la televizor. Asa ca, de fiecare data cand ramaneam singura acasa, ma imbracam cu sacourile mamei, ma rujam si ma asezam in fata oglinzii pentru a vorbi la televizor. Anii au trecut si visul mi s-a implinit. Parintii mei nu au nicio legatura cu lumea showbiz-ului, sunt oameni simpli si modesti, dar cu un suflet de aur. Ma consider un copil norocos, pentru ca am doi parinti minunati, pentru mine sunt cei mai buni parinti din lume, iar relatia noastra e una foarte stransa. |ntre noi nu exista loc de reprosuri, ci doar discutii constructive, pareri si sfaturi bune. Au fost si sunt langa mine, clipa de clipa, m-au sustinut, m-au ajutat si m-au invatat sa pretuiesc tot ce am. Cel mai important e, insa, ca mi-au dat cei sapte ani de acasa, pentru care le multumesc. Mi-as dori tare mult ca si eu sa am o asemenea relatie cu copilul meu.

Acum cativa ani, ai trecut printr-un moment dificil din punctul de vedere al sanatatii. Cum ai invins acele clipe?
As vrea sa pot uita perioada aceea prin care am trecut. Mi-as dori sa fie doar un vis urat din care sa ma trezesc. Sunt constienta, insa, ca nu se poate asa ceva, ca de fiecare data cand ma voi privi in oglinda, voi vedea cicatricea si voi rememora automat si involuntar acel moment. Am reusit totusi sa trag linie si sa merg mai departe. E greu de explicat ce-ti da putere sa treci peste toate. Familia, credinta in Dumnezeu, speranta si gandirea pozitiva cred ca m-au ajutat.

Ce sfat ai pentru cei care trec prin experiente similare?
Sa fie cu ochii pe alunite! Sunt foarte sensibile si au nevoie de toata atentia noastra. Asa ca, daca va loviti, va zgariati sau va rupeti din greseala o alunita, trebuie sa mergeti urgent la dermatolog, nu stati nicio secunda pe ganduri. }ineti cont ca alunitele ranite se pot transforma in afectiuni grave, chiar de natura canceroasa. E mult mai bine sa previi, decat sa fie tardiv. Un simplu control de rutina va poate salva! M-am decis sa vorbesc deschis despre experienta prin care am trecut, despre clipele grele, saptamanile de asteptare, si mi-am facut un blog – ioana.acasatv.ro – unde am scris intreaga mea poveste si unde raspund tuturor intrebarilor legate de alunite.

Privind in urma, care a fost cel mai dificil moment prin care ai trecut pana acum si ce ai invatat din acea experienta?
Ca orice om, am avut in viata urcusuri si coborasuri, am ras si am plans. Recunosc, insa, ca am fost norocoasa si balanta inclina mult spre clipele minunate. Dar, au fost si momente grele… Cel mai greu mi-a fost cand mi-am pierdut bunicul, un om minunat cu care eu am avut o relatie stransa, speciala. Desi au trecut 11 ani de atunci, eu inca il visez si simt ca de acolo, de sus, imi vegheaza pasii. Despartirea de mosul meu drag, asa cum ii spuneam, m-a invatat sa-i pretuiesc si mai mult pe cei dragi, sa profit din plin de fiecare moment petrecut cu familia mea, sa ma bucur de ei atat timp cat ii mai am. Nu pot sa uit nici de cele doua saptamani in care am asteptat cu sufletul la gura rezultatul biopsiei. Dupa aceasta incercare, am inceput sa pun mai mult pret pe sanatate. M-au ranit si palmele pe care le-am luat la figurat de la oamenii in care am crezut, tradarile amicilor in fata carora mi-am pus sufletul pe tava. Aceste experiente m-au facut sa nu mai am asa usor incredere in oameni, sa fiu putin mai rezervata, mai distanta.

Luana Danet
Fotografii: Ciprian Strugariu