Livia Dila - Stiri de acasa

„Maria este o fetita cuminte. Am fost cu ea in vizite si aproape ca n-am simtit ca avem un bebelus. Sigur ca are momentele ei de agitatie, mai plange sau tipa din nimic, dar e suportabil.

M-am uitat cu atentie la mogaldeata care isi savura tacticoasa, cu ochii inchisi, laptele din biberon: nici n-ai fi zis ca s-a nascut prematur, la opt luni. Nu am avut ocazia sa vad multi copii mici, dar sunt sigura ca deosebirile dintre Maria si alt bebelus de doua luni si jumatate o scot pe ea in avantaj.

Unul la mana, pentru ca, din cate am observat, nu plange decat cand ii e foame sau cand trebuie schimbata. Mult spus plans, e mai degraba un scancet. Doi la mana, nu s-a aratat deloc afectata ca o echipa de cinci oameni – fotograf, stilist, make-up artist, hair stylist, redactor – roiau in jurul ei si al mamei sale. Plictisita de atata atentie, a adormit la un moment dat la poza. Am suspinat cu totii in cor: ar fi putut foarte bine sa se plictiseasca si sa inceapa sa planga.

„Cred ca zambim mai mult, asteptam s-o vedem crescand. E frumos s-o plimbam, sa fim toti trei, e o fericire nemaiintalnita.

Stiam ca in urma cu o saptamana avusesera botezul. De altfel, deasupra patutului, am zarit fetisoara rotunda a micutei imprimata pe invitatie. In ciuda prognozelor meteo, au avut parte de o zi insorita. Maria – cuminte, cum era de asteptat – a purtat o rochita si o capa de blana, create special pentru ea de catre o prietena de familie, designerul Mihaela Drafta. Maria era numele asupra caruia Livia si sotul ei, Cristi, cazusera de acord inca din timpul sarcinii. Al doilea nume, Sophia, a fost alegerea tatalui. Livia s-a conformat, amintindu-si ca in liceu i se spunea ca seamana cu Sophia Loren. Am profitat de absenta sotului ei – iesit inca din zori sa faca piata sau orice alt lucru care il scutea sa asiste la o sedinta foto – pentru a o intreba cum isi impart treburile legate de cea mica. Mi-au trecut prin cap instant spusele unei prietene, potrivit careia, intr-o familie cu bebelus, mama se ocupa de biberoane, iar tatal de schimbatul scutecelor. Nu am porniri feministe. Eram doar curioasa sa vad cum stau lucrurile la case mai mari, convinsa ca intr-un cuplu in care doar unul dintre parteneri e celebru, cel care apare pe sticla are de spus ultimul cuvant (deh, mentalitatea de telespectator e cea mai raspandita). Nu stiu cine canta acasa la Livia, dar stiu ca atunci cand vine vorba de baita, masaj si tot ce tine de bebe, fac lucrurile impreuna.

Ultima mea curiozitate in privinta maternitatii si-a gasit si ea raspuns: exista si mame care sa nu vorbeasca incontinuu, numai si numai, despre copilul lor? Liviei ii place sa creada ca nu se inscrie in aceasta categorie si ma asigura ca nu vorbeste despre fetita ei decat intrebata. Dar crede ca e firesc ce fac acele mame. M-a lamurit fara sa-mi mai spuna „lasa c-ai sa vezi tu…. Am intrebat-o daca a rezistat tentatiei de a-i planifica viitorul, iar ea mi-a raspuns ca tot ce-si doreste pentru fiica ei e ca ea „sa fie relaxata, cat mai impacata cu ea insasi. N-as vrea sa fie un capat de tara o nota proasta… asa zic eu acum… mai vedem!