Loredana. De profesie debutanta.

Vedeti dumneavoastra, fatele de azi iau totul de-a gata si repede. Computerul le face un cantecel bun, vand 1.000 de CD-uri, au o pila la Roton si-alta la U sau MTV si in trei luni sunt deja „Mirabela de la Dus in Ploaie“ sau „Anca de la Frisca Acrita“. Urmeaza coperte fotoshopate pana la disparitia completa a oricarei urme de piele umana, interviuri cu alte fate mirate ca microfonul nu curenteaza si obiectivul nu se abureste in contact cu prostia, turnee, paparazzi platiti si scandaluri inventate, prezentari de moda si-o carte autobiografica pe care, in final, la cateva zile dupa lansare, o citeste si autoarea. Treaba asta tine intre 6 luni si un an si se termina in ziua in care „Xenia de la Taci si Canta“ e declarata cea mai sexy solista a anului care vine – drept pentru care reflectoarele se muta pe ea cu o miscare brusca, la fel ca in filmele cu karate. Bye-bye voga, bun gasit nunti si patinoare, dragi Ana si Mirabela! Spre deosebire de acest peisaj imbietor, in care se recomanda paiete multe si cuvinte putine in vocabular, lumea muzicala din anii ‘80 era un ospiciu. Succesul la public se pedepsea cu interzicerea la televizor (a patit-o si Loredana, mi-a povestit). Succesul de box-office iti aducea pe cap militia economica. Adecvarea la curentele muzicale din vest te baga in sedinte cu comitetul de partid. Versurile erau verificate, rochia lungita, iar cantareata ideala parea proaspat scoasa din frigiderul de la morga: sa nu se miste mult! Muzica era doar usoara si-n niciun caz pop sau New Wave. Iar vedeta, ei bine, vedeta dadea interviuri in care indemna la munca si modestie, nu la achi-zitia de masini decapotabile!