Pe 9 iulie, la Romexpo, in fata a 9.000 de suporteri, Lucian Bute si-a pastrat centura de campion mondial la box, versiunea IBF, in fata francezului Jean-Paul Mendy. In spatele unei cariere profesioniste construite pe 29 de victorii, dintre care 24 inainte de limita, sta un tip modest. Aduce uneori cu celebrul „Rocky', al lui Stallone. E asemanat, ca si celebritate, cu Hagi, cu Nadia… El crede ca e prea mult. Si ca ii place ca seamana cu Bute.
In plina vara, Bucurestiul se scurge ca mierea. Shooting-ul cu Lucian Bute dureaza mai mult ca unul cu Hagi. De fapt nu shooting-ul, ci programarea lui. Rudel Obreja, omul nedezlipit de langa el, are o agenda de parca ar fi purtator de cuvant la Casa Alba. „Maine avem conferinta la Radio, premiile Flacara, vreo doua intalniri… Poimaine. Unde si de cat timp aveti nevoie?'.
Ne vedem la ora stabilita si la locul fixat de Cosmin Bumbut: Scoala Centrala de langa Gradina Icoanei. Lucian ne roaga din priviri sa dureze cat mai putin. Bumbut nu pleaca dupa fenta, asa ca shooting-ul o sa cam dureze. Oamenii de pe trotuare intorc capul. Cei din masini claxoneaza in ritmul „BU-TE, BU-TE!'. Parca am fi la Buenos Aires. Sau la Milano, langa „San Siro', arena impartita ca un mar, jumate-jumate, de Inter si AC Milan.
Doamnele profesoare solicita, timid, un autograf. Lucian ridica privirea. „Nu vreti si o fotografie?'. Probabil ca doamnele ale caror caldura si severitate au cernut atatea generatii de elevi, nu stiu ce e un croseu ori un upercut, sigur nu stiu, dar l-au vazut pe Lucian clatinandu-l pe francezul Mendy in sala de la Romexpo, acolo unde altadata defilau combinele si faceau parada strungurile la targurile internationale de pe vremea lui Ceausescu.
Aparatul foto tacane ca o masina de scris. Lucian Bute sta cuminte la poze, de parca ar fi o fata care a trecut pe holurile luminoase de la Scoala Centrala. N-ai zice ca acest baiat e campion mondial la box profesionist. Si ca i se mai zice „Mister K.O.'.
Facem si noi o gluma?
Hai sa facem!
N-ai gasit si tu altceva mai bun de facut in viata decat bataia?
Pai, cum vezi… N-am gasit! Dar daca nu ma apucam de bataie, mai umblati voi acum dupa interviuri? (Rade).
Chiar, cum te-ai apucat de box?
M-a dus un prieten. Aveam vreo 14 ani. Cam 3 luni le-am ascuns parintilor faptul ca mergeam la sala de box. Le ziceam ca plec la un fotbal cu baietii, la un suc, inventam tot felul de chestii. Imi placea si fotbalul, dar m-a impresionat la box faptul ca baietii se bateau la sala, apoi, a doua zi, la scoala, erau prieteni. Ma si intrebam: „Bai, cum vine asta?'. E, cand am inteles „cum vine', mi-a placut si mai tare.
Ai luat vreo bataie pe atunci?
A, ca tot ai zis sa mai glumim, am luat una rau. Am batut un baiat la scoala, iar a doua zi a venit cu frate-sau, care era cu vreo 2 ani mai mare ca mine. Mi-am cam „furat-o' de la ala.