Melania Medeleanu - "Ma simt frumoasa"

Ai plecat exact cand se schimba conducerea la Realitatea, dar ai revenit. Care este atmosfera acum si care era atunci? Cum te-au primit inapoi colegii?
Nu stiu daca din pacate sau din fericire am fost adesea ferita de situatii conflictuale. Nu fumez, asa ca nu aflam la tigara prea multe. In plus, colegii mei au fost atat de buni incat sa teasa in jurul meu un soi de plasa de protectie. Vorbeam doar despre stiri si copiii de la scoala din Clinceni de care ma ocup. Au fost nemaipomeniti cand am plecat – chiar daca n-au inteles initial, mi-au fost alaturi. Sunt nemaipomeniti si acum. E tare bine ca atunci cand te intorci intr-un loc sa auzi „ne-ai lipsit' sau „ne-a fost dor de tine'.

Intre prezentatorii tv exista intotdeauna invidii. Cum le faci fata?
Daca au existat, nu le-am simtit niciodata. Dimpotriva. Am avut o relatie exceptionala cu oamenii cu care am lucrat. Adriana Nedelea, Mirela Vasadi, Diana Enache, Cosmin Stan, Emma Zeicescu mi-au fost mai mult decat colegi. In plus, mai sunt si operatori, regizori, editori de montaj, oameni din platou – nu exista loc in care sa intru si sa nu gasesc un zambet sau o vorba buna cand am nevoie.

Cum te-ai simtit in perioada de pauza tv? Ce faceai cu timpul care iti ramanea numai pentru tine?
Abia dupa ce am plecat mi-am dat seama cat timp aveam pentru mine (rade). A doua zi dupa demisie, programul meu incepea cu cafeaua de dimineata, continua cu sedinte de joaca sau logopedie cu micutii de la centru, apoi cateva ore de teme si povesti cu copiii si, in cele din urma, cursuri si seminarii la facultate pana la 8. Pare complicat dar, de fapt, am inteles incet-incet ca timpul asta era pentru mine. Pentru bucuria mea.

Pari genul de jurnalist care si-ar da viata pentru aceasta meserie. Este sau nu este asa? Care sunt prioritatile tale? Pui vreodata cariera inaintea vietii personale?
Nu vreau sa fiu ipocrita. Nu stiu pentru ce mi-as da viata. Pot face mai multe lucruri vie decat moarta. Cariera e una dintre componentele importante ale vietii unui om. Cand esti foarte tanar, probabil ca e cea mai importanta. Cand apare familia, cand apar copiii, prioritatile devin altele. Viata mea e frumoasa asa cum e, cu putin din fiecare.

De ce ai simtit nevoia sa te dedici acestor copii? Tu iti doresti copii? Ai putea adopta unul?
Pana sa-i intalnesc pe acesti copii, n-am stiut ca pot fi atat de apropiata de ei. Imi placeau copiii, dar nu credeam ca stiu sa comunic cu ei. Ori sunt ei speciali, ori am capatat pe parcurs aceasta abilitate, cert e ca intre noi e mult mai mult decat o simpla comunicare. Pur si simplu ne iubim.