Mihaela Nicola - Se poarta cu manusi

Revista VIVA

28.05.2009, 16:01.

Mihaela Nicola „Din eleganta e bine sa eviti a te referi la subiecte din presa tabloida, e intelept si foarte meritoriu sa eviti a comenta oameni si faptele lor. Mai bine vorbesti despre eroi decat despre victime, mai bine lauzi decat sa critici orice. E neplacut si deplasat sa fii acid cu privire la fiecare din subiectele abordate, sa ai pareri aspre si sa fii critic in referirile la spectacole, la programe televizate, la economia tarii, la performanta guvernului si-n general la... orice. O discutie agreabila este o discutie constructiva, despre idei, despre fapte frumoase, despre lucruri bune, despre izbanzi... Ceea ce mi se pare cu adevarat dezagreabil este discutia interminabila pe care o purtam intre noi (cel mai adesea la masa) despre diete si cure de slabire. Mi se pare ridicol sa indesam iresponsabil calorii si in acelasi timp sa ne aratam surprinderea fata de ultimii „colacei“ adaugati pe abdomen. Daca nu putem sa ne abtinem de la ingurgitarea iresponsabila de grasime (mestecata sub forma de fripturi zemoase si prajituri cu crema aromata) propun sa ne abtinem de la conversatia despre eforturile de a slabi. Caci e o fractura de logica intre cele doua ipostaze concomitente.“

Bunul-simt si bunele maniere reprezinta un teritoriu foarte frumos, teoretic, dar, practic, foarte delicat… Cel care se transforma in profesor de maniere isi asuma un rol ingrat: e fie acceptat, fie negat. Cale de mijloc nu exista. Cum iti asumi aceste reactii?
Scriind cartea poate ca m-am plasat pret de o clipa „la catedra, dar imediat ce am terminat-o sunt inapoi „in banca alaturi de toti cei ce sunt dornici sa invete in fiecare zi despre gesturi frumoase. Ma uit atent in jur si absorb tot ceea ce mi se pare valoros, astfel incat sa pot adauga atitudinii mele. Iau in fiecare zi lectii si sunt fericita ori de cate ori intalnesc oameni mai instruiti, mai priceputi, mai rafinati. Si presupun, cu o doza de candoare, ca toti cititorii sunt asemeni mie, astfel incat le va fi drag sa (re)descopere ceea ce la randu-mi am deprins de la atii. Cat despre contestatii: sunt antrenata sa le ignor.

„Echilibrul interior este sursa unei atitudini decente. Cei ce barfesc sunt in general nefericiti cu propria conditie, au nelinisti, nefericiri si frustrari din care defuleaza dise-candu-i pe altii. Pentru cei ce se ocupa preponderent cu barfa si intriga, povestile despre cat de mult gresesc ceilalti, cat de imorale sunt femeile frumoase, cat de ipocriti sunt barbatii si cat de rau arata cineva sunt sursa de a-si obloji propriul naduf. Cei ce nu au impliniri marete au mereu o explicatie stupida pentru triumful celor ce iau mai mult de la viata. E greu sa auzi din gura unui perdant o lauda despre un campion. Si cei care au bani mai putini tind sa-i plaseze in afara zonei morale si etice pe cei cu avere. E greu sa smulgi unei femei aprecierea sincera pentru o alta. Si cele mai multe dintre femeile etern rotunjoare dau explicatie cu bisturiu si multiple interventii pentru aspectul fara cusur al altora de aceeasi varsta.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cine este și cu ce se ocupă soția lui Barna Tanczos. Szidonia lucrează la cea mai mare universitate maghiară privată din România și i-a dăruit doi copii ministrului Finanțelor

Te felicit ca ai scris aceasta carte, dar tu reusesti sa te porti cu manusi intotdeauna?
Cartea este, cum spuneam, o invitatie la atitudine eleganta. Manusile sunt accesoriul delicat (si metaforic, in context) pe care e bine sa-l purtam mereu la (inde)mana. In ciuda pledoariei mele, marturisesc, de dragul onestitatii nude, ca se intampla sa imi uit manusile acasa…