Cat de bine ai invatat poloneza?
Inteleg aproape tot din ce se vorbeste, dar nu stiu foarte bine. Daca stau mai mult timp in Polonia, incep sa inteleg tot, e o limba destul de familiara. Dar nu pot sa ma laud ca o pot vorbi cursiv, asa cum vorbeste Elwira limba romana.
Stiu ca la inceput niciunul nu a avut o parere tocmai buna despre celalalt.
M: Da, ca persoane nu ne-am placut de prima data. Probabil ca ne comportam diferit unul fata de celalalt, incercam sa im-pre-sionam prin dans. Si cand intalnesti pe cineva dintr-o alta tara, cu o alta cultura, nu esti gata sa te arati asa cum esti, ai o oarecare rezerva. Lucrul acesta m-a facut sa cred despre Elwira ca e distanta si cam nesuferita.
E: Iar mie mi s-a parut ca e cu nasul pe sus.
Cand au inceput sa se schimbe lucrurile?
M: Cam dupa jumatate de an am inceput sa simtim ceva unul pentru celalalt. Iar din martie 2002 suntem impreuna.
Asa ca ati putut incepe proiectele comune. De exemplu scoala de dans „Mihai Petre.
M: Acesta a fost motivul pentru care ne-am intors in Romania. Clubul meu s-a infiintat la sfarsitul anului 2001, iar ideea mi-a venit din momentul in care antrenorul meu nu a mai putut sa lucreze cu noi, iar eu vroiam sa continui dansul. Asa ca cine vrea sa ia lectii de dans, poate accesa site-ul www.mihaipetre.ro pentru a afla mai multe informatii.
Daca la inceput a fost Mihai in Polonia, ulterior ai venit si tu, Elwira, in Romania. A fost mai usor pentru tine tinand cont ca totusi tu il stiai bine pe el?
Nu, nici mie nu mi-a fost usor la inceput. Am avut insa noroc ca aici i-am intalnit pe parintii lui Mihai, niste oameni extraordinari, care m-au primit cu sufletul deschis. Ceea ce nu mi-a placut la inceput insa, a fost mancarea, pentru ca era putin mai grasa decat in Polonia.
Ati venit in Romania, v-ati mutat impreuna. Cum a fost viata de cuplu la inceput?
M: Grea. A trebuit sa schimbam mereu apartamentul. Stateam cu chirie si tin minte ca cel mai mult ne deranja faptul ca trebuia sa ne mutam. Am schimbat 3 case, doar ca ultima, cea in care stam acum, e chiar a noastra. Eu sunt din Bucuresti, dar nu mai vroiam sa stau cu parintii, asa ca a trebuit sa fac fata si acestor probleme. Iar ca sa-ti raspund la intrebare, am sa-ti spun ca nu ne certam aproa-pe deloc. Fiecare dintre noi are responsabilitatile sale: Elwira le are pe cele mai multe, iar eu trebuie sa spal masinile si sa duc gunoiul. Mari responsabilitati mai am…
E: Eu nu am timp sa ma ocup de lucrurile casnice. Desi, imi place sa gatesc asa cum m-a invatat mama in Polonia, daca am
cand sa fac lucrul acesta. Iar pentru celelalte treburi, vine o doamna si ma ajuta.
Si atunci cat timp va ramane sa petreceti impreuna?
E: Sa stii ca petrecem destul de mult, pentru ca si eu, si Mihai lucram la sala.