Nadia Comaneci a acordat revistei VIVA! un interviu neconventional, in care vorbeste despre… tot. De la Olimpiadele sale, la viata de acasa, de la cum se simte ca mama, la afaceri si placeri.
Nadia, vara asta ai fost la Beijing. A cata Olimpiada a fost pentru tine?
Incepand cu Montreal 1976, am fost la toate. Sa le numaram. Ba nu, am lipsit totusi de la una, Seul 1988.
Practic cu un an inainte sa cada regimul comunist… De ce nu ai putut merge?
Nu mi s-au dat explicatii, asa erau vremurile atunci. Am auzit si eu ca nu ma lasau, ca ma taia cineva de sus de pe lista. Nu stiu exact cine, pentru ca nu m-a interesat niciodata sa aflu…
Cum asa? Se zicea ca erai o privilegiata in acele vremuri…
Cum sa fiu privilegiata, daca nu aveam voie sa ies din tara?
Dar atunci la Los Angeles, in 1984, cum de te-au lasat?
Atunci a fost ceva special, fusesem invitata direct de catre presedintele Comitetului de Organizare, iar Romania tinea sa participe, Ceausescu voia sa incalce boicotul impus de statele estice… Oricum, am auzit si eu zvonuri, ca toata lumea, ca se facuse un pact, ceva, cu americanii, in sensul ca daca fuge cineva, sa fie trimis imediat inapoi, sa nu i se dea azil. Pentru ca n-a ramas nimeni atunci in SUA.
Deci a fost o exceptie acea iesire a ta la Los Angeles?
Da… Presedintele de atunci al CIO, Juan Antonio Samaranch, m-a vrut in Comitetul International Olimpic. Eram in Comisia Spor-tivilor, dar dupa un timp m-au scos, pentru ca nu eram lasata niciodata sa merg la sedintele din strainatate.