Nana Mouskouri - Chanter la vie

Prezenta la Gala UNICEF de la Bucuresti din acest an, Nana Mouskouri a acordat revistei VIVA! un interviu despre viata in Elvetia alaturi de sotul ei, experienta de bunica si continuarea misiunii lui Audrey Hepburn pentru UNICEF.

Sunteti in Romania pentru un proiect UNICEF de modernizare a maternitatilor. Cum va ganditi sa ajutati concret maternitatile de aici?
Mai intai este important ca maternitatile sa aiba mijloacele de a proteja si de a educa tinerele mame. Apoi trebuie ca spitalele sa fie bine dotate si sa aiba un personal specializat care sa poata consilia mamele.

Aveti doi copii, Helene si Nicolas. Ce inseamna pentru dvs. sa fiti mama?
Eram cantareata si calatoream mult, ma casatorisem si visul meu era sa am o familie. Pentru greci familia este o chestiune foarte importanta. Desi nu mai traiam in Grecia si eram foarte des plecata in turnee, am reusit sa am doi copii, un baiat si o fata care au 35 si respectiv 37 de ani. Si ei au acum familiile lor, am si o nepoata de 7 luni de la fiul meu. Privindu-mi copiii si apoi nepoata cum creste, cred ca toti copiii au dreptul sa aiba un camin si parinti care sa-i iubeasca. Iar rolul meu la UNICEF este sa ajut la strangerea de fonduri in primul rand, insa toti suntem responsabili si toti putem ajuta.

Cum este experienta de bunica?
Este extraordinar, te face sa te gandesti la continuitatea vietii. In plus, este si o mare responsabilitate si ma intreb cum va fi viata nepoatei mele. Trebuie sa fim atenti la viitorul copiilor si sa avem grija de tot ce se intampla in jur, sa ne gandim la mediu, la educatie si la pastrarea traditiilor si a culturii.

Stiu ca traiti cu sotul dvs. in Elvetia. Si restul familiei?
Da, cu cel de-al doilea sot traiesc in Elvetia, fiul meu a decis sa locuiasca in Canada, la Montreal, iar fata mea traieste la Paris. Dar ne vizitam des. Sora mea locuieste in Grecia cu fiica si nepoatele ei si este bine ca intr-un fel ele ne ajuta sa pastram traditiile grecesti. Pentru mine, care am calatorit mult, e important sa-mi pastrez legatura cu familia. Meseria m-a facut sa fiu mereu in miscare, dar am incercat intotdeauna sa fiu aproape de copiii mei, care au crescut alaturi de mine. Ulterior ne-am separat, cand au terminat scoala si au inceput sa aiba viata lor. Am avut o bona care imi suplinea prezenta cand eram plecata. O doamna destul de severa, astfel incat copiii mei nu sunt rasfatati, au multi prieteni, nu sunt egoisti. Multi copii de artisti au probleme cu drogurile, dar eu am noroc sa am copii care tin la familie.