Intuneric. Cateva umbre. Doi insi mosmondesc ceva la un mecanism complicat. Il auzi cum scartaie si cum face clic, clic. Unul dintre ei se sterge de sudoare cu mana in care tine lanterna.
O clipa, locul e vizibil. Suntem la intrarea in seiful unei banci, iar cei doi tipi au masti de ski pe toata fata si sunt imbracati in negru. Mosmondesc la mecanismul de deschidere, fara sa se enerveze. Incearca sa nu faca zgomot mare. Vorbesc in soapta. „Ma, tu realizezi ca facem exact ce ne place si ne mai alegem si cu bani pentru asta?
Asta e replica pe care am tinut-o minte cel mai usor de la intalnirea cu Paula Chirila. Pentru ca aici are mare dreptate, chiar daca niciunul dintre noi n-a stat noaptea, pe vine, cu lanterna in mana, in fata seifului.
N-a fost nevoie. Suntem amandoi platiti sa facem ce ne place si, desi nu plecam acasa cu sacul de bani, ne-ar pedepsi Al de Sus, patronul spargatorilor de seifuri si de inimi, sa ne plangem de ceva…!
Apropos de inimi, cum o vedeti, Paula a zdrobit cateva. In timpul liber, nu la televizor. Ok, e sexy. Dar nu e doar atat. E sexy in genul ala dominator, varianta pitbull, nu modelul mata. Pare perfect capabila sa se descurce si singura intr-un autobuz aglomerat si, daca e vreo problema, presupun ca barbatii vor iesi cu vanatai si fantezii noi de adaugat la stiva deja existenta. Paula ridica emotia celor din jur ca pe haltere si da cu ea de pamant, in sala de gimnastica, care trebuie sa fie viata celor care o cunosc. Trebuie sa ai conditie fizica – doar ca sa rezisti nervos – asta imi pare o placuta de avertizare absolut necesara, pe care ar trebui sa i-o monteze pe masina la urmatorul interval de service. Are un Fiat 500 rosu, in caz ca intrebati. Nu, nu suntem platiti niciunul sa povestim asta. Doar mi s-a parut un amanunt interesant. Retro cool deci. Da, mai stim si noi cate ceva despre anii 80, draga Paula. Unii nu si-au revenit nici acum…!