Ai zice ca Paula Herlo, jurnalista care initiaza campanii sociale si pune degetul pe ranile sistemului medical ro-manesc, este o femeie de fier, care nu are timp de rasfat. De fier nu este, pentru ca
nu-si poate stapani lacrimile atunci cand vorbeste despre oamenii neajutorati pe care i-a intalnit in misiunile sale. Dar asa cum am vazut-o la sedinta foto, sfidand frigul cu un sacou fucsia Sonia Rykiel si facandu-si ziua mai frumoasa cu un ceai si o prajitura, as spune ca se si rasfata din cand in cand.
Ultima ta campanie, derulata cu Asociatia „Salveaza vieti', vizeaza infiintarea in Timisoara a unui laborator de diagnostic pentru bolnavii de cancer. Pe ce se bazeaza acest proiect, mai exact?
„Salveaza vieti' este un proiect pe care l-am facut in timpul meu liber, dar cu ajutorul Pro Tv-ului. E o campanie de suflet. Iti spun cum fac vienezii: dupa ce un copil e diagnosticat cu cancer, medicul ii recolteaza probe din maduva si ii face o analiza amanuntita. Pe baza acestui tip de analiza va fi aplicat exact tipul de tratament personalizat pentru fiecare copil in parte. In Romania, neavand laboratorul acesta, copiilor li se da un tratament aproximativ. Bine, noi avem oricum o rata de supravietuire foarte mica, de 50%, fata de Austria sau Franta, unde rata de vindecare este de 90%. Dar sistemul nostru sanitar foarte inapoiat, plus lipsa acestui laborator, sunt de vina pentru rata de supravietuire mica. Laboratorul nu va fi doar al spitalului din Timisoara, acolo vor veni medici din toata tara. Noi am ales sa-l deschidem la Timisoara pentru ca aici s-a facut primul transplant de maduva din Romania si, tot aici, a avut loc primul transplant de la donatori neinruditi. E o activitate destul de intensa. Asta nu inseamna ca noi nu o sa ajutam si alte spitale.
Presupun ca foarte multa lume te asalteaza cu tot felul de propuneri umanitare. Cum faci fata?
Niciodata nu am refuzat pe nimeni. Atunci cand am putut sa ajut, am ajutat, cand nu, am incercat sa vin cu o solutie sau i-am indrumat sa primeasca ajutor din alta parte. M-am gandit ca atunci cand esti intr-o foarte mare suferinta e important sa nu mergi singur. Am pornit de la ideea ca nimeni nu trebuie sa fie singur intr-o lupta atat de grea, intre viata si moarte. Nu mai vorbim de o lupta de supravietuire, e o lupta cot la cot cu moartea. Daca eu pot sa ajut prin ceea ce sunt si inclusiv prin relatiile pe care le am, nu vad de ce nu as face-o. E adevarat ca in ultima vreme sunt tot mai cautata de fundatii sa ma implic si in proiectele lor. Eu nu pot sa refuz pe nimeni, dar preocuparea mea principala este „Salveaza vieti', pentru ca noi vrem sa transformam spitalul din Timi-soara
intr-un devarat centru. Ne dorim ca acesta sa fie o copie fidela a clinicii de copii din Viena.