Profil de vedetă: Marc Jacobs

În ultima perioadă, unul din cele mai dezbătute subiecte este plecarea lui Marc Jacobs de la Louis Vuitton şi decizia lui de a se con­centra pe propriile branduri: Marc Jacobs şi Marc by Marc Jacobs, am­bele parte a grupului LVMH. Între cele două părţi, povestea s-a încheiat franţuzeşte – elegant, în cuvinte puţine şi bine alese, într-o notă de prietenie sinceră şi netrucată. Până la urmă, Jacobs a fost director creativ al celebrei case franceze vreme de 16 ani, timp în care Vuitton a ajuns o marcă de top, cu o cifră de afaceri ameţitoare şi o popu­laritate pe măsură – în parte, datorată şi colaborărilor cu diverşi artişti contem­porani (Takashi Murakami sau Stephen Sprouse). În tot acest timp, fie că a fost vorba de colecţii vestimentare, acceso­rii sau ultra-celebrele genţi, orice purta logo-ul LV devenea o piesă must-have şi un item pe care doreau să-l aibă fashionistele din toată lumea.

Inedit şi exube­ranţă

Ideea de a colabora cu diverşi artişti i-a venit în mod firesc, fiind el însuşi un mare consumator de artă („Arta con­temporană influenţează totul). De altfel, în apartamentul lui din Paris se află obiecte în valoare de câteva milioane de lire sterline pe care Marc Jacobs le consideră un bun instrument de evaluare a propriei averi. „Nu cred că sunt foarte bogat. Cred mai degrabă că sunt la un nivel confortabil. Am o colecţie drăguţă de piese de artă.

Creaţiile lui Marc Jacobs au stat tot tim­pul sub semnul ineditului şi al exube­ranţei, iar criticii de modă au aşteptat mereu cu nerăbdare fiecare nouă colecţie fără a putea anticipa ce avea să ­ urmeze. Mai mult, implicarea unor nume precum Murakami, Sprouse sau Richard Prince, fără să afecteze caracterul exclusivist al brandului, i-au conferit un aer proaspăt şi insolit: geanta cu cireşe (Murakami), cea graffiti (Sprouse) sau genţile patchwork realizate în colaborare cu Julie Verhoeven au demonstrat, o dată în plus, că luxul nu exclude ludicul. Ba dimpotrivă. De-a lungul anilor, succesul casei de modă franceze a atins cote atât de înalte, încât celebrităţile de top s-au îndrăgostit de Marc Jacobs şi abia aşteptau să-i poarte creaţiile atât pe covorul roşu, cât şi în privat. Printre muzele designerului se numără Hillary Swank, Christy Turlington, Sofia Coppola sau Kate Moss şi nu există, probabil, vedetă la Hollywood care să nu aibă în dressing măcar o piesă Louis Vuitton.

Visul american

Marc Jacobs e pilda vie a faptului că visul american poate deveni realitate… când ai talent cu carul, îndrăzneală cât cuprinde şi prietenia sinceră a celor mai cool oameni din industrie (de la Kate Moss, Hilary Swank, la Christy Turlington şi Sofia Coppola). Apropo de curaj, celebra colecţie Grunge din 1993 pentru brandul Perry Ellis a re- prezentat pentru designerul american un act temerar mai periculos decât sky divingul şi o expunere explicită a cre-zului său profesional. Jacobs a ignorat trendurile generale ale perioadei şi a demonstrat că era timpul pentru altce-va: ţinute lălâi din mătase, cu imprime-uri florale şi tivuri nefinisate, pulovere din caşmir şi bocanci în stil military.

La începutul anilor 90, Nirvana şi Pearl Jam erau în vogă, contextul părea per­fect pentru un astfel de statement, dar chiar şi aşa colecţia lui Jacobs a fost percepută de mulţi drept scandaloasă şi radicală. După acest episod, designe­rul a fost concediat, a ajuns în pragul depresiei şi s-a ales (pe fond nervos?) cu probleme destul de serioase cu co-lonul. Vizitele la nutriţionist l-au ajutat nu doar să-şi trateze afecţiunile, dar şi să-şi schimbe stilul de viaţă, mai cu seamă în ce priveşte alimentaţia. |n plus, după ce a devenit directorul crea­tiv al casei Louis Vuitton, s-a mutat din America cea gurmandă în Franţa cea şic, cu porţii de mâncare mici şi de-licate şi a devenit un fan înfocat al alimentaţiei macrobiotice.

În paralel, Jacobs a descoperit plăcerea de a face sport şi voluptatea de a avea un tonus bun şi un corp frumos – ceea ce a contribuit la creşterea stimei de sine şi a marcat începutul unei noi eta­pe. Mai ales că, încă din adolescenţă, Marc Jacobs obişnuia să consume dro­guri şi alcool şi nimeni nu mai credea că tânărul provenind dintr-o familie cu probleme (tatăl murise, iar mama lui s-a recăsătorit de trei ori) va mai găsi o cale de redresare. „Când luam anumite sub­stanţe, mi se întâmpla să adorm cu ţi-gara în gură şi mă trezeam plin de ar­suri, îşi aminteşte el. Robert Duffy, partenerul lui de afaceri, Anna Wintour  şi Naomi Campbell au fost prietenii apropiaţi care l-au convins în 1999 să apeleze la ajutor specializat pentru a scăpa de cele două vicii fatele, însă de­signerul a reuşit să-şi învingă „demonii abia după cea de a doua internare la o clinică de reabilitare, în 2007.

Unul din cei mai sexy bărbaţi (gay)

Cu timpul, a început să se transforme din individul retras, cu păr lung şi ochelari cu rame groase, într-un bărbat frumos şi monden. Pe vremea depen­denţei de heroină, era foarte slab, iar după ce a renunţat la substanţele inter­zise s-a îngrăşat destul de mult. Odată cu reabilitarea, Jacobs a combinat sportul cu plăcerea de a fi în formă ma­ximă, de a se îngriji de fizicul lui şi de a ieşi cât mai mult în lume. Designerul a abordat o atitudine sexy, s-a tuns, s-a tatuat, şi-a tonifiat musculatura şi a de­venit unul din cei mai sexy bărbaţi (gay).

Noua filozofie de viaţă i-a trans­format nu doar dinamica unei zile obişnuite din care nu lipsesc acum sportul sau masajul, ci şi latura amo­roasă. Hedonist prin excelenţă, a înce­put să petreacă monstruos, să iubească atenţia publică şi expunerea nemăsu-rată, şi s-a aventurat adolescentin în relaţii teribile cu staruri porno sau fel de fel de bărbaţi pe care îi flata asocie­rea cu Marc Jacobs. De curând, desig­nerul s-a despărţit de iubitul lui, Harry Louis (25 de ani), fostă vedetă în producţii pentru adulţi, după o relaţie destul de zbuciumată de 2 ani.

Criza bărbatului la 50 de ani

Noutăţile recente din viaţa lui Marc Jacobs – renunţarea la funcţia de di­rector creativ la LV şi despărţirea de iubitul său – au făcut să ne bată inima puţin mai repede şi să ne întrebăm cu teamă dacă designerul n-ar fi tentat să revină la vechile dependenţe. Totuşi, pentru el, lucrurile sunt clare: „La mine, criza vârstei de mijloc ţine de vreo 20 de ani. Eu, unul, nu văd nicio criză în tot ce mi se întâmplă.

CLAUDIA COJOCEA

Foto HEPTA, NORTHFOTO