Robert Turcescu - Ioana, fata lui tata

La 9 ani, Ioana Turcescu seamana din ce in ce mai mult cu tatal ei: de la zambetul cuceritor pana la pasiunea pentru muzica. Cei doi obisnuiesc sa cante in studioul din mansarda lui Robert (35), iar chitara Stratocaster cumparata de jurnalist anul trecut de ziua lui a transformat o banala sedinta foto intr-un mic concert.

Meseria de jurnalist te tine destul timp departe de familie. Resimti vreo frustrare din acest punct de vedere?
Da, in meseria asta se aplica vorba lui Nichita Stanescu: „jurnalistul, ca si soldatul, nu are viata personala”. Dar eu sunt un norocos, in ultimii ani am reusit sa-mi organizez viata astfel incat sa fiu destul de aproape de Ioana. Stau foarte aproape de blocul in care locuieste ea cu mama ei si atunci reusim sa ne vedem destul de des, sa petrecem timp impreuna mai ales in weekenduri. Acum insa se intampla un fenomen care din punctul meu de vedere a venit cam repede: Ioana incepe sa aiba lumea ei, se intalneste cu prietene si colege, doarme la ele, ele dorm la ea. Distractiile de demult cu povesti, mami si tati in parc, incep sa fie inlocuite de dorinta de a fi alaturi de partenerii ei de joaca. Cam devreme, e abia in clasa a treia, dar imi dau seama ca generatia asta e altfel.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cine este Cristela Georgescu, soția lui Călin Georgescu. Este expert în nutriție, a lansat mai multe cărți și are doi copii cu politicianul

Si reusesti sa o intelegi?
Ma straduiesc, pentru ca nu am alta sansa. E o generatie care nu seamana deloc cu ce am trait eu. Mai mult, uneori ma simt realmente inferior gandindu-ma la viteza cu care ei comunica, relationeaza. Nu stiu daca e bine sau rau, dar stiu ca ei sunt perfect adaptati la lumea care e in miscare in momentul asta.

Ce dorinta ti-ai pus la miezul noptii, la trecerea dintre ani?
La inceputul lui 2010 mi-am propus ca acesta sa fie anul in care reincep sa traiesc. Cred ca in ultimii 5-6 ani am muncit mult, am muncit cu folos, m-am aruncat cu capul inainte in tot ceea ce inseamna profesia mea, insa mi se pare ca am trecut cu mare usurinta peste niste lucruri cu adevarat de valoare. Nu vreau sa intru in filosofii ieftine de viata. Vreau sa petrec mai mult timp cu Ioana, cu mine, cu oamenii dragi din viata mea. Si vreau mai mult timp pentru lucrurile care imi plac: anul asta mi-am luat un concediu lung de 3 saptamani, mi-am amenajat un studio in mansarda, mi-am propus sa cant la chitara mai mult, sa citesc mai mult, sa vad si sa revad filme pe care le iubesc – seria Woody Allen, seria Louis de Funes. Iar astazi am avut marea bucurie sa fiu acceptat ca elev al lui Nicu Patoi, chitarist in trupa lui Stefan Banica Jr.