Intalnirea cu Marcel Iures este un eveniment, de buna seama. Are un fel de liniste in miscari si un farmec de felina in atitudine. Nu e de mirare, e nascut sub semnul Leului. Ne-am intalnit in pantecul' Teatrului Act din Bucuresti, institutie pe care a creat-o si care se afla intr-un adanc subsol al unei cladiri din Calea Victoriei. M-am prezentat la timp cu intrebarile scrise si numerotate. Inutil sa spun ca nu le-am tinut firul. Discutia cu Marcel Iures nu putea urma un tabel. Ea este in sine un spectacol. Captivant, ca toate rolurile pe care le joaca.
Ce ati spus dupa ce ati citit scenariul filmului Tatal Fantoma'?
Am zis ca-mi place.
De ce v-a placut?
In primul rand din cauza riscului. Am riscat.
Ce ati riscat?
Pai, totul! Am riscat in primul rand sa vorbesc intr-o limba care nu era a mea…
Nu ar fi fost prima oara.
Da, numai ca nu intr-un film romanesc, pentru un public romanesc si, mai ales, in filmul unui prieten care debuteaza acum…
Vorbiti impecabil englezeste…
Ei, impecabil! Nimeni nu mai vorbeste impecabil. Nici macar englezii sau americanii nu mai vorbesc impecabil. E in suferinta limba peste tot, pe toata planeta. Plus ca, revenind la scenariu, subiectul are ceva inauntru, ceva ce umbla in noi toti: nevoia de a te intoarce in timp, de a afla de unde vii. Cred ca e profund subiectul, dintr-o pricina foarte simpla: trecutul e singurul nostru reper, iar teroarea si spaimele tin de viitor; pentru ca asta face viitorul cu noi: ne obliga sa-l privim si sa nu vedem nimic, ne obliga sa ne intoarcem spre povestile trecutului. {i de aia privim trecutul, ca sa suplinim lipsa asta a vederii. {i bajbaim, judecand trecutul, apoi punem totul cap la cap, incercand sa umplem prezentul, facand planuri si previziuni care se dovedesc ridicole. Apoi, un alt motiv pentru care mi-a placut filmul a fost felul in care stiam ca se va rea-liza el.
Cum adica?
Am intuit cum se va face. Mi-am dat seama ca va trebui improvizat mereu. E una din conditiile road movie-urilor. Trebuie sa urmezi cumva ideea de calatorie. Si filmul a fost intr-adevar ca o calatorie.
De ce nu apareti mai des la televizor?
(Rade) Nici una din televiziuni, cu rare exceptii (intre care se numara TVR unde ma duc cu placere la Catalin Stefanescu, si asta de dragul lui, pentru ca e un om spiritual si lipsit de grimase), niciuna, zic, nu a reusit sa-mi sugereze un context in care sa apar. E atat de zgomotoasa, atat de desucheata toata atmosfera, e atat de comerciala si turbata, incat… Ca sa ai dialog, sa povestesti si sa vorbesti, trebuie sa fie liniste cat de cat. Sa nu fie femei dezbracate, sa nu se faca misto. E o conditie ca oamenii sa asculte, sa intervina, sa avem o discutie tihnita… Nu gasesti asa ceva. Si atunci nu ma duc, pentru ca ratiunea lor e sa faca rating, si povestile, confesiunile, nu fac rating.
De ce?
Asta trebuie sa intrebati patronii! Nu stiu, cred ca e o smecherie la mijloc. Noi incercam sa umplem o gaoace din asta care e goala de mult, cu tot felul de mesaje, subterfugii. Nu e nimic. E doar galagie.