Si vedetele plang cateodata - Interviu cu Cristina Spatar | Viva.ro

Mi s-a intamplat de cateva ori in viata sa cataloghez oamenii pe baza unor zvonuri. E si asa destul de urat sa etichetezi, insa e si mai urat sa faci asta din auzite. Cred, totusi, ca mi-am invatat lectia in ziua in care am intalnit-o pe Cristina Spatar. Rar mi-a fost dat sa vad asa o mare diferenta intre imaginea pe care mi-am construit-o despre o persoana pe baza unor zvonuri si omul pe care l-am descoperit in final. Dupa ce a stat de vorba o ora cu Cristina la un caffe latte indulcit bine, carcotasul din mine a trebuit sa lase garda jos si sa-i recunoasca ca se astepta la o alta aparitie.

In clipa in care ma intalnesc cu oamenii fata in fata, toti isi schimba parerea, raman uimiti de faptul ca sunt naturala, populara, cum se spune', ma asigura viitoarea mamica, dandu-mi de inteles ca nu o mira nicicum reactia mea. Nu ma hazardez sa spun ca este vreo sfanta (oare cati suntem?) si nu pot face sa se volatilizeze zecile de stiri despre scandaluri, santajuri, idile dubioase. Nu pot insa, sa nu ma intreb cator persoane publice (si nu numai) le este terfelita imaginea pe argumente mai mult sau mai putin nefondate. Cristina spune ca plangea de dimineata pana seara in perioada in care asista neputincioasa la spectacolul mediatic a carui protagonista era.

Asta se intampla demult, pe vremea cand desi era supranumita regina R&B', nu-i avea nici pe Alin, sotul ei, nici pe Albert, fiul ei de doi ani, si nici fetita care se va naste peste patru luni, adica esentialul. Dar si aici a avut mult de furca. Cum spune o vorba populara, cantareata probabil ca a lipsit atunci cand s-a distribuit norocul in lume si de aceea fericirea de care unii au parte din prima, pe ea a coplesit-o mai tarziu. Nu ii este usor sa vorbeasca despre fertilizarea in vitro, experienta dureroasa prin care a trecut nu o data, ci de doua ori, la ambele sarcini. In cazul primei sarcini, incercarile s-au concretizat dupa un an si jumatate de investigatii. In cazul al doilea, a fost nevoie de un an.

M-a ajutat Dumnezeu. Duhovnicul meu mi-a spus sa ma rog la Sfantul Nectarie, care ajuta femeile sa devina mamici. Mergeam si la biserica, si la psihoterapeut si la medic. De cate ori procedura dadea gres, o rugam pe doctorita sa nu renunte. A incercat toate metodele, mergea la toate congresele internationale si, la insistentele mele, testa pe mine toate inovatiile. Si Alin, saracul, a avut mare rabdare, a invatat sa-mi faca injectii in burta… tratamentul acesta te schimba hormonal, te face irascibila. Iti spun, toate mamicile care au reusit sa aiba copii, cu tratament sau nu, sunt speciale. Daca am trecut prin asta, stiu cat de dureros e sa nu poti avea un copil.'