Si vedetele plang cateodata - Interviu cu Cristina Spatar

.

Cei care cred ca toate necazurile li se intampla numai lor, inseamna ca nu au auzit povestea Cristinei. O parte a acestei povesti a fost reflectata in presa de scandal intr-un mod deloc flatant. Cealalta parte, cu bune si cu rele, cu experiente triste, dar si cu bucuria ca asteapta un copil, o gasesti in continuare.
 


Fireste, tot ce mi-a povestit Cristina despre tratamente inovative si drumuri in strainatate inseamna multi bani si, chiar si ea e suparata ca statul roman nu deconteaza o parte din procedurile pentru femeile care vor sa ramana insarcinate, asa cum a vazut ca se intampla in alte tari. In schimb, incearca sa dea o mana de ajutor: Nu trebuie neaparat sa zbori la Stuttgart, cum am facut eu la prima sarcina. La a doua am reusit in Romania. A costat mai putin, evident, nu am mai platit avioane… Mi-as dori sa scrii ca femeile care isi doresc sa faca fertilizare in vitro in Romania ma pot cont-acta pe contact@cristinaspatar.ro sau pe www.cristinaspatar.ro. Crede-ma ca raspund.’


Dupa ce mi-a povestit prin cate a trecut ca sa il aiba pe Albert (o sarcina complicata, cu controale la 5 dimineata si o cazatura pe scari care a speriat-o teribil cu doua luni inainte de nastere), am intrebat-o de unde a gasit resursele pentru un al doilea copil: Pana nu ai copil, nu iti dai seama ce inseamna asta. Tocmai vorbeam cu Alin ca avem atata spatiu in noua casa, incat ar trebui sa-l facem si pe al treilea. Cand esti mamica, Dumnezeu iti da o dragoste atat de mare, pentru care nu s-a inventat cuvant. Sa-i spui unui copil «te iubesc» mi se pare atat de putin. Niciodata nu am liniste, mereu ma gandesc la Albert.


Am avut o perioada foarte dificila dupa nastere, cand Albert a avut patru luni de colici, iar eu dormeam doua ore pe noapte, nu aveam timp de mine deloc. Intre timp, mai statea si Alin, cu copilul in brate, cu calculatorul deschis, cu laptele in mana… Eram distrusi, dar am vrut sa ne ocupam noi de copil. Ei bine, atunci i-am zis lui Alin ca mai vreau un copil, iar el mi-a replicat: «Esti o mama eroina»’.


S-a oprit putin din povestit pentru a-mi arata o fotografie cu Albert si ochii lui albastri, albastri, mosteniti de la Alin: Ai idee cate stie si cat vorbeste la doi ani? Mi-a zis bona ca nu a vazut copil atat de inteligent’. Cristina recunoaste ca nu-si da seama cum va fi cand va trebui sa-i faca educatie fiului ei, pentru ca il iubeste mult prea mult pentru a ridica tonul la el. Incearca sa transfere aceasta responsabilitate asupra lui Alin, iar el, topit la randul sau dupa cel mic, crede ca ea trebuie sa fie cea rea.


Mi-a fost clar ca micutul Albert cu frumosii lui ochi albastri va face regulile in casa, chiar daca venirea pe lume a surioarei ar putea sa-i incurce putin planurile. Cristina isi va naste fetita, ca si baiatul, la Maternitatea Regina Maria’ si are de gand sa cante, tot ca la prima sarcina, pana in luna a opta. Mi-a spus ca a luat aproape cinci kilograme in greutate si ca se simte grasa’, ca primele trei luni au fost foarte grele, dar fiind atat de ocupata, nici n-a simtit trecerea timpului. Din mai multe motive, pe Cristina nu ar fi deranjat-o deloc sa aiba inca un baiat: Asa de tare m-am atasat de Albert, incat acum am o slabiciune pentru baieti. Ma gandesc ca el poate prelua afacerile familiei la maturitate. Ce credibilitate poate avea o femeie in afaceri? Drumul spre succes este mai anevoios pentru femei. Parca la barbati e altfel.’
 

Page: 1 2 3