Face naveta intre Romania si Statele Unite. I-ar placea sa se rada in cap pentru un rol si sa joace un personaj precum Lara Croft. Si isi doreste cu ardoare sa joace mai mult in Romania si sa lucreze cu regizori romani. E bataioasa, asa cum ea insasi recunoaste, si de aceea e foarte posibil ca toate dorintele sa i se indeplineasca.
Pe Ana am intalnit-o a doua zi dupa premiera filmului Tatal fantoma, in care are o aparitie scurta alaturi de unul dintre actorii pe care ii stimeaza, Marcel Iures. Inca de la inceput m-a intrebat cat spatiu am pe reportofon si m-a avertizat, razand, ca vorbeste mult. Avea dreptate. A fost de ajuns sa ii spun Buna, ce faci? si am pornit o discutie de aproape doua ore despre vrute si nevrute.
Stiu ca ai avut ocazia sa lucrezi cu Francis Ford Coppola. Cum a fost acea experienta?
E un mare regizor! Coppola m-a intrebat cati ani am si mi-a spus ca seman fantastic cu nepoata lui. Mi-a dat incredere in mine, era foarte atent la detalii si avea alta maniera de lucru. Acelasi stil de lucru l-am vazut cativa ani mai tarziu la regizorul Joel Schumacher si poate din acest motiv imi doresc sa lucrez mai mult in Statele Unite. Lucreaza total diferit. Nu vreau sa critic regizorii romani, nici nu am prea lucrat cu ei, desi mi-as dori din suflet sa o fac.
Ai urmat si cursurile Institutului de Film din New York. Ce iti lipseste din New York?
Imi lipseste respectul dintre oamenii de pe strada. Acolo nu ma simt agresata, sunt lasata in pace cu gandurile mele, iar asta e foarte important, pentru ca naste creativitate. Pot sa ma plimb noaptea pe strada fara sa ma agreseze caini, oameni, nimic… Asta ma linisteste, ma calmeaza, ma face mai creativa si ma ajuta sa dau randament. Aici e ca o jungla, trebuie sa fii puternic.
Esti puternica? Stiu ca ti-a fost teama sa mergi la o preselectie pentru Abracadabra, cand erai copil. Cum ai trecut peste temerile tale?
Tocmai mi-am dat seama ca m-am bagat intr-o meserie unde trebuie sa iti placa competitia. Mie nu mi-a placut niciodata, dar acum mi-am dat seama in ce m-am bagat. Cred ca secretul e sa nu te gandesti prea mult la lucrurile care ti se intampla, asa poti sa le faci pe toate. Cand eram mica, ma gandeam ca cineva ma alege, ma verifica, ma compara, si cred ca de-asta mi-a fost teama. Cu timpul nu m-am mai gandit si am facut ce am simtit.
Parintii tai si-au dorit sa fii actrita?
Parintii mei au fost mereu artisti din fire, desi amandoi erau ingineri. Tata picta, a fost fotograf si jurnalist pe domeniul cultural. Ma ducea la tot felul de concerte. I-am vazut de aproape pe Bonnie Tyler, Michael Jackson, Al Bano si Romina Power, si e o senzatie pe care nu pot sa o descriu. Probabil a intrat in mine energia pe care o dadeau ei pe scena si, cumva, am spus ca poate fac si eu asa ceva, pentru oameni.
Publicul are impresia ca actorii au o viata boema sau glam. Cum e viata ta?
Glam cu siguranta nu e! Boema poate, uneori. Merg foarte mult singura la film si la teatru, in special la Teatrul Act. Nu imi place sa merg cu cineva, ma concentrez mai bine singura, sunt fascinata de povestea aia. Desenez si pictez, am doua surori si ma intalnesc cu ele, imi plac foarte mult ceainariile si sunt innebunita dupa ceaiuri. In general, stau cu oameni de la care invat ceva, cu care se naste ceva intr-o conversatie. Nu imi place sa pierd timpul.
In rolul Esther Grinberg, in filmul Tatal fantoma |