Se vorbeste foarte mult despre asemanarea dintre tine si Nicoleta Luciu. De cand a inceput totul?
Mi s-a spus ca seman cu ea inca dinainte de „Inima de tigan. Fireste, ma simt bine cand mi se face acest compliment. Dar abia prima data cand ne-am vazut „pe sticla, in costume traditionale, una langa alta, mi-am dat seama ca intr-adevar semanam foarte bine.
Parintii tai sunt de etnie rroma. Prin ce e deosebita familia ta de alte familii care au pastrat insa obiceiurile traditionale?
Sunt singura la parinti, nu fac parte dintr-o familie numeroasa, cu multi copii. Nu vorbesc limba rroma si nici nu o stiu. Nu ma imbrac cu haine din portul traditional rrom. Nu s-a pus problema sa ma marit de la o varsta frageda. Parintii mei au pus accent pe educatie si au vrut sa urmez o facultate.
Ce facultate ai ales? Ai lucrat in aceasta perioada?
Am urmat Facultatea de Jurnalism, timp in care am avut tot felul de joburi: am fost hostess, am facut sampling, promotii, pentru ca mi-am dorit mult sa-mi castig singura banii. Apoi am fost plecata intr-un turneu de o saptamana la Tokio cu Mahala Rai Banda si Rona Hartner, ca dansatoare. Aceasta este o trupa care canta o muzica tiganeasca modernizata, o trupa de muzica si dans. De altfel, dansul a fost hobby-ul meu de cand eram mica.
Si dupa ce ai terminat Jurnalismul?
Dupa cei 4 ani, am stat o perioada acasa. Am ajuns apoi la Ghi Romano, o companie nou infiintata, care organiza spectacole de dans traditional rrom. La inceput am fost dansatoare, insa dupa o luna directorul Florin Motoi mi-a propus sa fiu si director adjunct.
De ce crezi ca te-au ales tocmai pe tine?
Probabil pentru ca eram de etnie rroma si terminasem deja facultatea. Cu toate ca nu aveam experienta, am ramas si director adjunct si dansatoare, timp de un an de zile. Apoi am plecat la Budapesta pentru niste cursuri postuniversitare la CEU (Central European University), specializarea Gender Studies, care au durat 10 luni. In decembrie 2006 am aplicat si pentru Master, insa raspunsul urma sa-l primesc peste cateva luni.
Cum a fost la Budapesta? Mai aveai colegi romani?
Da, mai erau. Stateam la „camin, cum il numeam noi, dar era de fapt un fel de hotel, aveam si piscina. Dupa cele 10 luni, am revenit in Bucuresti. Nu m-am mai intors la Ghi Romano pentru ca devenise Asociatie culturala, nu mai era companie de spectacole, drept pentru care nu mai era ce vroiam eu. Dar imi cautam un job. Asteptam raspunsul de la Budapesta, legat de Master. Intre timp, prin martie 2007, mi-am gasit un job de asistent manager la o companie de constructii, unde am lucrat cam 3 luni. Prima zi de lucru a coincis cu prima zi de casting la Buftea.