Bogdan Mureșanu a reușit să umple sălile de cinema cu „Anul nou care n-a fost'. Filmul explorează evenimentele din ajunul zilei de 21 decembrie 1989 și căderea regimului comunist. Producția se centrează pe șase personaje, care se luptă cu frica și incertitudinea. Ideea filmului a plecat de la o emisiune TV de ode dedicate lui Nicolae Ceaușescu.
Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!
Bogdan Mureșanu nu poate uita nici astăzi cum actori cunoscuți îl omagiau pe Ceaușescu. Plugușorul Patriotic din anul 1989 nu a mai fost difuzat niciodată, deși fusese filmat încă din noiembrie. Regimul comunist a fost un coșmar pentru familia Bogdan Mureșanu, care acum zugrăvește acea realitate tristă într-o peliculă.
Regizorul Bogdan Mureșanu a avut ca sursă de inspirație odele închinate lui Ceaușescu
Bogdan Mureșanu s-a lăsat inspirat de cei care îi aduceau osanale Conducătorului iubit, în anii comunismului, și a creat un film unic, greu de povestit în cuvinte, dar cu multă substanță.
„Ideea de a structura filmul ca pe o succesiune de scene apropiate de structura sketch-urilor de televiziune din acei ani, fiecare cu câte o mică poantă la final, a pornit de la o emisiune omagială – Plugușorul Patriotic – care se filma în fiecare an și în care actori mai mult sau mai puțin cunoscuți, alături de figurația aleasă să reprezinte, chipurile, toate clasele sociale, erau chemați să înalțe osanale Conducătorului Iubit în cheia decerebrat patriotardă pe care, poate, și-o mai amintesc unii dintre cititori. Era ceva absolut dezgustător în felul în care erau puși acei oameni să recite versuri lingușitoare. Plugușorul Patriotic din anul 1989 a avut ceva particular – anume că nu a fost difuzat niciodată. A fost filmat în noiembrie, și nu în decembrie, cum sugerez eu în film din rațiuni narative, și l-a prins revoluția în perioada de montaj. Ceva mai ridicol decât să faci parte împotriva voinței tale dintr-o emisiune omagială, tocmai când Zidul Berlinului se prăbușea, nu cred că știu. Vreme îndelungată m-am gândit la această ironie a istoriei și m-am hotărât să fac astfel întregul film în jurul acestei emisiuni și, la rigoare, ca pe un spectacol de televiziune care se încheie în mod natural cu prima revoluție televizată în direct din lume’, spune Bogdan Mureșanu pentru Libertatea.
Familia regizorului Bogdan Mureșanu a avut de suferit în comunism
Regizorul nu poate uita nici astăzi cât a avut de suferit familia lui în timpul regimului comunist. Bunicul lui din partea tatălui a fost condamnat la moarte. El luptase în Al Doilea Război Mondial.
„Eu îmi amintesc multe lucruri din copilărie, pentru că familia mea a fost afectată teribil de comunism. Bunicul din partea tatălui, Traian Mureșanu, născut în Harghita, în Subcetate, fiu al unui preot greco-catolic, Nicolae Mureșanu, a fost comandor în aviația regală, deci, pentru cei care nu știu, ofițer de grad superior într-o armă vitală în Al Doilea Război Mondial. Într-o pagină de jurnal de a bunicii mele am citit acum mulți ani ceva care începea cam așa „Azi Traian s-a dus iar la Stalingrad’. În fine, în 1944 a fost decorat de Regele Mihai și câteva zile mai târziu a fugit din țară fiind probabil informat de ce avea să se întâmple. A fost condamnat la moarte în contumacie și a murit în 1963, fără să-și mai revadă vreodată soția și cei patru copii (două fete și doi băieți), în Austria, în Tirol, în partea controlată de americani. După Revoluție, tatăl meu i-a căutat mormântul și i-a găsit crucea pe care scria Traian Mureșanu, Luftwaffe Komandor, semn că nu murise ca un oarecare, ci nu se sfia să-și spună gradul. Bunicul din partea mamei, David Sima, fusese și el trimis un an sau doi la muncă silnică la Canal, pentru că fusese chiabur’, mai spune regizorul.
Filmul „Anul nou care n-a fost’, premiat la Viena
Bogdan Mureșanu se aștepta ca filmul în care expune atât de multe adevăruri să fie atât de bine primit de public, dar așteptările i-au fost depășite. Producția a obținut patru premii la Festivalul de Film de la Veneția, printre care Bisato dOro – pentru cel mai bun scenariu și cel mai bun film în secțiunea Orizzonti.
„Nu am sperat că va ajunge pe primul loc la Box Office în România în prima săptămână de la lansare, cum nu am sperat că va lua vreun premiu la Veneția, însă e adevărat că îmi doream să fac această bizarerie care să aibă ceva succes la public și oarecare trecere în circuitul festivalier. Așteptările mi-au fost cu mult depășite în ambele sensuri. Sunt recunoscător fiecărui spectator în parte și, de altfel, încerc să răspund fiecărui mesaj pe care îl primesc, cum sunt recunoscător fiecărui selecționer din multele festivaluri în care a fost și va fi proiectat în continuare (peste 25). De altfel, mai urmează o veste bună pentru acest film în particular și pentru cinematografia română în general, dar nu o pot dezvălui acum. Abia pe 5 noiembrie’, mai spune el.
Foto: Libertatea, Cinemagia, Facebook