Marele dirijor Camil Marinescu a murit la 55 de ani, în urma complicațiilor apărute din cauza infecției cu noul coronavirus. Sorina Goia, producătorul mai multor emisiuni de radio, a oferit câteva detalii din viața artistului, povestind și despre coșmarul trăit în ultimele zile de viață, din pricina COVID-19.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
Sorina Goia are numai cuvinte de laudă la adresa dirijorului Filarmonicii George Enescu și își începe postarea pe Facebook cu o scurtă prezentare a vieții fabuloase pe care a dus-o. Era un om simplu și credincios și de o inteligență sclipitoare.
„Mă uit la cifre şi sunt seci. Iar viaţa lui, a colegului meu din Liceul de Muzică „George Enescu’, se află strict în liniuţa dintre ele. O viaţă fabuloasă, plină de tumult, trăită cu patimă şi cu poftă. Fie că dirija, vorbea, turna ciment, forja, tăia copacii din curtea mamei, alinta pisicile, făcea scufundări sau paraşutism…
Iubirile lui imense: Dumnezeu, Mama, Muzica, Pisicile.
În zecile de conversaţii avute (unele înregistrate pentru Radio România Cultural şi Radio România Muzical) am parcurs Pământul în lung şi în lat, pe toate meridianele istoriei, geografiei, culturii. Camil era unul dintre cei mai inteligenţi artişti pe care i-am întâlnit vreodată, cu acel ADN rarissim al enciclopedistului. Renaissance man – însă un Om cu harul de a împărtăşi ceea ce vede, înţelege şi cunoaşte. Vocea lui, uşor răguşită, a depănat sâmbete întregi în AGORA subiecte din lumea muzicii, arheologiei sau istoriei culturii… Împreună cu colegele mele (ilustratori muzicali) îi ascultam săptămânal înregistrările trimise de pe cealaltă parte a lumii, cu o bucurie veşnic nouă căci Camil era (oribil, oribil acest trecut…) tipul de artist care împărtăşea darul primit de la Dumnezeu', se arată în postarea pe Facebook.
„Un concert nu era o căsuţă bifată, ci o săptamână de muncă îndârjită'
Era un om al detaliului, mereu în căutarea noului și își practica meseria cu pasiune, înflăcărare, dragoste. Era meticulos și mereu în căutarea perfecțiunii.
„Orice îl înconjura merita cercetat. „Sunt curios ca un pisoi’ – aşa se caracteriza adesea şi putea merge pe firul analizei până în pânzele albe. Un om greu de suportat prin meticulozitatea obsesivă în căutarea perfecţiunii. La pupitrul unei orchestre repeta până la epuizare. La microfonul Radioului public vorbea fără să obosească, aparent. Un concert nu era o căsuţă bifată, ci o săptamână de muncă îndârjită, niciodată uşoară. Mozart (compozitorul lui favorit) trebuia să sune ca Mozart, Bruckner ca Bruckner iar Debussy ca Debussy. Cu tot efortul necesar.
Citește și: Show-ul de dating Rămân cu tine, prezentat de Liviu Vârciu la Antena 1, începe pe 4 august
Gestica lui dirijorală era de sorginte (să o numim) clasică: limpede, determinată, intransigentă, extraordinar de sugestivă. Imaginea partiturii îi era clar memorată iar expresia sa nu lăsa loc îndoielii sau variaţiei. Ca el şi numai ca el trebuia să cânte orchestra. Iar rezultatul ridica sala în picioare minute bune. Mai totdeauna se răsucea pe călcâie şi făcea o dedicaţie: muzicienilor din orchestră, unui anume artist sau publicului. Era replica lui de final ce lăsa un parfum anume în urma muzicii…„, susține Sorina Goia.
„A scormonit adâncurile oceanelor, a condus iahturi şi a sărit cu paraşuta'
Avea mai multe pasiuni, pe care le practica cu aceeași dedicare și nu se oprea nicicând din căutarea și învățarea unor lucruri noi.
„Demult l-am întrebat: Când ţi-ar plăcea să trăieşti? În ce epocă?
Mi-a răspuns zâmbind: În viitor! Firesc deoarece trecutul îl studiase, prezentul îl trăia efervescent iar viitorul merita cunoscut. Avea permis de căpitan de vas, reînnoit periodic. Avea permis pentru paraşutism şi scufundări. A scormonit adâncurile oceanelor, a condus iahturi şi a sărit cu paraşuta. Cele mai noi maşini şi motociclete i-au trecut prin mâini. Mai multe exemplare se aflau în garajele lui. Cu acele „rachete’ alerga pe circuite de viteză sau pe şosele. Nu mai ţinea numărul accidentelor (cu motocicleta sau maşina). După un astfel de accident teribil pe Şoseaua Kiseleff a trebuit să dirijeze în Festivalul Enescu; publicul a crezut, poate, că din infatuare nu se întoarce la aplauze, însă era desfigurat din impactul recent.
Desena, sculpta şi modela lutul. Un capitel din marmură poza drept măsuţă ad hoc acasă la mama, în sufragerie…În garaj avea un cuptor de topit metale, printre multe, multe altele…
Glumeam de multe ori la telefon spunându-i că Îngerul lui protector are viaţă grea şi aripile cam ciufulite, alergat şi ocupat să îl ţină în viaţă după accidente, operaţii, căzături de pe acoperiş sau vreun burghiu intrat în palmă…', mai spune Sorina Goia.
„Avea foarte mulţi prieteni'
Nu era deloc un om solitar, ci dimpotrivă avea foarte mulți prieteni, fiind mereu admirat pentru calitățile excepționale.
„Avea foarte mulţi prieteni; printre ei şi un grup „Alpha’ de oameni de ştiinţă de prim rang. Cu ei a intrat şi prin junglele Americii de Sud, pe acele „tepui’ unde natura pare să fi creat nişe în timp, conservând plante şi vietăţi din ere pierdute în timp. „Cea mai frumoasă zi a fost când am intrat în junglă. A doua cea mai frumoasă zi a fost când am ieşit din ea …’. Pasionat de fotografie şi filmat, a colaborat cu echipe de la BBC. Cu filmări şi cu muzici înregistrate special pentru Sir David Attenborough, cu care a stabilit tempourile…
Sunt atâţia care îl cunosc şi îl admiră. Sau nu. A avut un munte de calităţi şi tot atâtea defecte. Dumnezeu ştie cum să echilibreze totul şi mintea lui sclipitoare nu era uşor de răbdat. Peste toate, însă, Camil era omul care, numai povestindu-ţi ceea ce văzuse, te făcea să te simţi mai deştept. Avea acea inteligenţă contagioasă vehiculată fermecător sau cinic, în funcţie de interlocutor„.
Citește și: Anca Bucur a născut.A adus pe lume o fetiță, pe cale naturală
Camil Marinescu, în lupta cu noul coronavirus: „Mă transformă în gelatină..'
Într-un final, boala l-a doborât. Ar fi contractat virusul de la un medic asimptomatic, iar ceea ce a urmat a fost un adevărat coșmar. În trei săptămâni starea de sănătatea i s-a agravat coniderabil, simțind cum se stinge ușor, ușor. Relatările sale au fost cu adevărat cutremurătoare.
„Colegul meu de atâtea zeci de ani nu mai este… S-a întors acasă, ca un somon la izvorul unde s-a născut. Ce nu au reuşit bolile incurabile a răzbit un virus luat la o analiză în Spitalul nr 9, de la un doctor cardiolog asimptomatic, care nu purta corect masca, pe nas. La un alt spital, Victor Babeş, a fost tratat cu tot ce se putea mai bine iar el le-a mulţumit public îngerilor veghetori de acolo. În trei săptămâni, sănătatea i s-a deteriorat accelerat: ‘Mă transformă în gelatină.. Îţi topeşte creierii…Te sfâșie…Coşmar…’, îmi scria cu greu. Şi ultimile cuvinte primite de la el: Tot mai rău…Oroare…’ Îngerul a ostenit„, a conchis Sorina Goia.