Ce probleme a avut Natalia Guberna cu cenzura comunistă, când apărea la TVR: "Nu aveam voie în rochii foarte scurte, fără decolteuri provocatoare, brațele erau acoperite"

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE SEPTEMBRIE GRATIS, AICI

În urmă cu 40 de ani, programul la televizor dura două ore în timpul săptămânii, iar spectacolele de varietăți erau difuzate doar duminica sau de sărbători. Evident, toți cei care apăreau pe micul ecran treceau prin filtrul dur al cenzurii comuniste, pentru că, la vremea aceea rochiile scurte și tunsorile extravagante erau tabu. Natalia Guberna a povestit, recent, ce probleme a avut cu cenzura comunistă în acea perioadă.

120068481_3464334920290734_5485229650766818896_n

Vezi galeria foto

Ce probleme a avut Natalia Guberna cu cenzura comunistă, când apărea la TVR

Cu ceva timp în urmă, Dan Bittman ne povestea într-un interviu că, pentru a apărea la TV, artiștii rock erau nevoiți să-și prindă părul la spate cu agrafe, dar pentru femei era mult mai complicat, deoarece existau și mai multe rigori, începând cu lungimea rochiilor și încheind cu machiajul, coafura și accesoriile.

Citește și: Natalia Guberna povestește cum a ajuns prima oară, ca admiratoare, în casa regretatul Mihai Constantinescu: „Îmi plăcea foarte mult. A însemnat mult în viața mea'. Cum s-a împrietenit cu mama lui / EXCLUSIV

Citește și: Cum arată Natalia Guberna la 66 de ani. A venit la un eveniment îmbrăcată într-o rochie superbă, a cântat, a dansat și a făcut show pe scenă ca-n tinerețe / EXCLUSIV

Citește și: Cum se înțelege Iuliana Luciu cu sora ei, Nicoleta, și de ce nu a vizitat-o deloc vara trecută: „Este primul an în care nu am mai ajuns la ea. Stă cu copiii în…’

Recent, Natalia Guberna a povestit despre interdicțiile care le erau puse artiștilor pentru a apărea la televizor, iar asta presupunea o ținută care trebuia să primească OK-ul cenzurii.

„Nu aveam voie, de pildă, în rochii foarte scurte, de mini nici nu se punea problema, ideale erau cele peste genunchi sau foarte lungi. Clar, și fără decolteuri provocatoare, adânci. Brațele erau acoperite, îți mai puneau câte un voal.

Ținutele vestimentare, ori le primeai de la ei, din TVR, fiind alese pe mărimi și culori, ori ți le lucrai pe la vreo croitoreasă bună, după reviste. De pildă, Angela Similea era ajutată de cineva priceput la modă, avea niște rochii de vis, diafane, era foarte elegantă. Dar șic erau și Corina Chiriac și Margareta Pâslaru”, a povestit artista pentru Click!

Natalia Guberna: „Părul nu trebuia să cadă peste ochi, chipul trebuia să fie lăsat la vedere”

Despre machiaj excesiv și despre coafuri extravagante nici nu putea fi vorba, spune artista, și nici accesoriile mari nu erau permise, fiecare detaliu fiind stabilit dinainte.

„Îmi amintesc că părul nu trebuia să cadă peste ochi, peste față, chipul trebuia să fie lăsat la vedere. Erau interziși și cerceii foarte mari, fiind preferați cei finuți, eleganți, micuți. În plus, eram filmați dintr-un anume unghi, care să ne avantajeze. Știu că pe mine mă prindeau din semiprofil.

Nu trebuia nici să te miști prea mult, la dans, ca să rămâi în cadru. Iar de coafură și de machiaj se ocupau tot cei din televiziune, adică Nea Tomiță și Gigi, ei ne făceau frumoase, erau experți, se pricepeau de minune', a mai spus artista pentru sursa citată.

Natalia Guberna, artistă din întâmplare

Inițial, Natalia Guberna își dorea să devină educatoare și chiar se pregătise pentru Liceul Pedagogic, dar până la urmă a intrat la un liceu de construcții. Întâmplarea a făcut că un coregraf a văzut-o cum performează cu trupa din liceu și a invitat-o să cânte la Teatrul Tănase. În paralel, a făcut Școala Populară de Artă și a făcut și ore de canto. Tatăl său nu prea a fost de acord cu alegerea sa, mama artistei fiind cea care a susținut-o pe acest drum.

„Pe atunci, erau la modă liceele industriale. Am dat examen la Liceul Industrial de Construcții, pe care l-am absolvit. Am fost ultima promoție de cinci ani. Un liceu în care am construit cântând. Făceam practică în fiecare an. În primul an, am făcut la strung și ne mânjeam… M-a și scos maistrul în față la tablă, să îmi spună că nu așa se procedează la locul de muncă. Trebuia curățenie, iar eu eram mânjită de ulei din cap până în picioare. Aveam băsmăluță și salopetă în primul an. Al doilea an, am făcut practică la o fabrică de mobilă, rașchetam.

În alt an, am învățat să zugrăvim. Am făcut practică pe șantier, la niște blocuri din cartier, unde venea maistrul și punea polobocul pe zidul pe care îl făceam noi din cărămidă. Ce construiam noi dărâma. Asta e partea frumoasă a liceului. Erau mulți veniți de la Arhitectură, care nu reușiseră acolo, la fel ca mine la Pedagogic. Erau mulți copii talentați la muzică și la actorie. Liceul avea o trupă de muzică ușoară. Iar mie, plăcându-mi, sigur că m-am integrat ușor. Pe urmă, am făcut o altă trupă, cu colegii mei de generație, și am început să cântăm la Festivalul Cântarea României. Numai liceu de construcții nu am făcut. Chiuleam de la ore pentru că aveam repetiții cu brigada artistică, cu cenaclul literar, participam la întreceri între licee.

Când eram în liceu, am luat premiul revistei Săptămâna, care exista în acea perioadă sub semnătura lui Eugen Barbu. El mi-a dat acest premiu. Am participat și la Petroșani, unde am luat „Lampa de aur. Și, așa cum spuneam, în liceu am participat la un moment dat la Cântarea României, pe scena Teatrului „Constantin Tănase. În acea perioadă, cântam piesa „Un albastru infinit cu trupa mea. Și acolo m-a văzut Nicolae Sever, coregraful acestui teatru, care mi-a spus: „Nu vrei să vii să cânți la «Tănase»?. Ca să vezi cum se leagă totul!”, a povestit artista într-un interviu pentru VIVA!

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News