Adrian Văncică a vorbit despre personajul căruia îi dă viață în Las Fierbinți. Adrian Văncică se numără printre cei mai cunoscuți și apreciați actori de la noi din țară, dar are convingerea că Celentano, personajul căruia îi dă viață de peste 10 ani cu același succes, îl poate întrece în popularitate.
Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!
Adrian Văncică a acceptat, însă, faima și se bucură de ea, chiar dacă pe scena de la teatru îl așteaptă și alte trăiri și alte roluri de interpretat. Adrian Văncică admite că au existat și etape când nu era atât de cunoscut, chiar dacă își practica meseria cu aceeași dăruire. Celentano a venit la momentul potrivit în viața lui și a avut rezistență în timp.
Ce probleme și-a pus Adrian Vănică în privința rolului său din Las Fierbinți
Adrian Văncică mărturisește că și-a pus anumite întrebări atunci când a observat că Celentano devine mai cunoscut decât el. S-a gândit dacă e bine sau e rău. A înțeles într-un final că nu îi dăunează cu nimic, ba din contră.
„Hai să îți zic. Am avut discuția asta eu cu mine în capul meu. Și am avut-o așa: Băi, Celentano ăsta devine mai cunoscut ca mine. E de bine sau e de rău? Nu e de bine. Pentru că eu sunt un actor, eu pot mai multe, eu fac mai multe, eu pe dr*acu, eu pe lacu. Băi, e bine să ai și orgolii în meseria asta, că astea te duc mai departe. Acuma cum să zic… Eu am fost și actor din ăla pe care îl știa lumea. Știi cum, poți să fii actor și să nu te știe lumea, că joci nu știu unde… într-un teatru. Cu ce vă ocupați? Sunt actor. A, da? Nu știam. Pot să fiu un actor de care lumea să zică: Vă știu de undeva, dar nu știu de unde. Sunt actor. Ce-ați făcut? Acum patru ani o reclamă. Poți să fii și așa. Acuma de ce te-ai făcut actor? Să te cunoască și pe tine lumea. Că dacă te-ai făcut actor să nu te știe lumea… Știi cum e… e păcat să fii actor și să nu ai un pic de faimă. Să știi și tu cum e. Să vezi ce frumos e’ , spune Văncică în podcastul „Aproximativ Discuții cu Gojira’.
Adrian Văncică, despre cele 600 de episoade în care a fost Celentano
Adrian Văncică l-a jucat pe Celentano în peste 600 de episoade și s-a temut să nu ajungă să se plictisească. A încercat, însă, pe cât posibil să se bucure de drumul lui, de felul în care Celentano a ajuns la sufletul publicului.
„La început, m-am opus câteva sezoane. Am fost: Bă, dar nu se poate. Dar Hamlet mă așteaptă, marile scene de lemn sunt pentru mine. Dar am zis: Bă, stai mă puțin. Ia-o mă ușor. Bucură-te, mă, de ce ai. Fă, mă, ce ai. Fii profesionist! Du-o la capăt. Și știi cum e. Nici n-aveam pe cine să întreb. Ca să întreb pe cineva, să zic: Băi, cum gestionezi, tovarășe actor, mai în vârstă, mai în etate, cum se gestionează, domle, să duci un personaj 600 de episoade? Cum o gestionezi tu emoțional ca om? Cum te-ai simțit tu? Ce ți-ai făcut să îți fie… cum să spun, ai și alte probleme. Acuma, dacă e să o iei strict pe meserie, când duci un personaj atât de multe episoade și atât de mulți ani de zile, ai d-astea de igienă de meserie. Cum faci tu să nu te plictisești? Că poți să te plictisești, bă băiatule. Să ți se ia. Bă, da tot aia?„
Cum a reușit Celentano să nu plictisească
Adrian Văncică recunoaște că a încercat să aducă de fiecare dată ceva nou în trăirile personajului, să îl țină proaspăt, să îl faci să nu plictisească.
„Ce găsești? Ce găselnițe ai? Cum faci? Păi și te apuci să ți le faci, de la două sezoane la două sezoane mai schimbi ceva. La unu mai faci cu mânuțele mai nu știu cum. După trei sezoane, mai strângi din măsele și nu mai faci nu știu ce. Să îți găsești tu mici chestii care să te țină proaspăt’, mai spune el.
Citește și: Corina Caragea, șocată de prețurile uriașe din Elveția: „Totul era foarte scump. Am luat un taxi 3 minute și m-a costat…’. Ce peripeții a avut în vacanță / EXCLUSIV
Cum a apărut monologul de la 1 decembrie
Adrian Văncică se ocupă și de scenariul serialului de la Pro TV, așa a apărut ideea monologului lui Celentano de la 1 Decembrie, devenit viral la momentul respectiv
„Am intrat și eu pe culoarul cu scrisul pentru serial. Și am tot scris, am tot scris, dar încă nu îmi găsisem un drum al meu care să-mi placă. Bine, nici acuma nu sunt 100% sigur că nu e bine să fii 100% sigur niciodată. Dar încă aveam în mine o doză de emoție pe care voiam să o dau. Eu în timpul liber, și mai ales în tinerețe, mai scriam și poezie, numai pentru mine. Și aveam în mine o chestie de-asta de emoții, adică îmi plăcea să scriu comedie, dar parcă totuși nu era un întreg care să-mi placă. Și în structura acelui episod, ajunsesem în urma discuțiilor, bă ar trebui să zică și el ceva ca bețivul. Și am scris bucata aia, care chiar am zis ce aveam pe suflet’, mai spune Văncică.