„Este o luptă grea și costisitoare. Încercăm toate terapiile din lumea asta”. Christian Sabbagh și-a înscris fiul diagnosticat cu autism la o grădiniță specială. Cu ce se ocupă ceilalți copii ai prezentatorului / EXCLUSIV

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE AUGUST, GRATIS, AICI!

Ai, la rândul tău, copii. Sunt curioasă ce sfaturi de viață ai pentru ei, în urma experienței dure prin care a trecut copilul Christian Sabbagh.

Relația mea cu copiii este mai mult una de prietenie decât una tată-fiu sau tată-fiică. Nu încerc să fiu un om dur, nu cred că asta este modalitatea de a îți crește copiii. Sunt foarte atent la dorințele lor, la modul cum gândesc și încerc să le creionez drumul în funcție de abilitățile pe care le au, să le șlefuiesc talentele. Îmi doresc mult că ei să-și trăiască copilăria. Prefer să avem discuții, nu să le impun anumite lucruri.

Vezi galeria foto

Citește și: Cu ce pericole s-a confruntat Christian Sabbagh, ca reporter în zonele de conflict: „Nu m-am dus cu ideea că voi muri, pericole există…”

Citește și:Christian Sabbagh, alături de fosta și actuala soție, la ceremonia de absolvire a fiului său: „Așa arată doi părinți fericiți!”

Citește și:Ce peripeții au avut Sânziana Buruiană și familia ei în vacanța din Grecia: „Inițial, aveam cazare pe o altă insulă, unde izbucnise incendiu și totul era în fum' / EXLCUSIV

Citește și: Cine este Alex Mihoc, tânărul de 18 ani care a primit cuțitul de aur de la Cătălin Scărlătescu, la Chefi la cuțite: „La 14 ani lucram pentru Mbappé sau Benzema…”

Christian Sabbagh și-a înscris fiul diagnosticat cu autism la o grădiniță specială

Cum e viața cu patru copii? Care sunt cele mai mari provocări princare trece un tată de patru?

Este o viață foarte frumoasă, sunt un tată împlinit din punctul ăsta de vedere. Mai ales că îi văd cum cresc și cum pornesc fiecare pe drumul lor. Edi deja a terminat facultatea și se pregătește să înceapă o carieră. Mă fascinează acest lucru, mă copleșește și mă emoționează. Fiecare copil are personalitatea lui. Sunt la vârsta la care sunt influențați de cercul lor social, își doresc tot ce au și ceilalți copii.

Și emoțional trebuie să fii atent la interacțiunile lor. Eu n-aș putea să plec cu soția mea undeva și să îmi las copiii acasă cu o bonă. N-aș avea liniște dacă nu ar fi cu noi. Să fii părinte nu este deloc ușor, indiferent dacă ai un copil sau patru, mai ales în vremurile în care trăim, când sunt pericole la tot pasul.

Ce trăsături au moștenit de la tine și care dintre copii își seamănă cel mai mult?

Cred că Anais îmi seamănă cel mai mult. Când a fost cu mine în redacție, a fost fascinată, și de atunci își dorește să devină prezentatoare TV. A fost cu mine la un eveniment, și atunci își dorea să devină polițist. Edi a preluat de la mine ideea asta de dreptate, justiție, dar aici o moștenește și pe mama lui. Nu îi plăceau domeniile de forță, ca poliția, armata. Când era mai mic, încercam să îl duc la airsoft, dar nu avea înclinație spre arme. Anais este fascinată de arme, îi plac. Yasmine încă se gândește dacă va merge spre colegiul militar, are o înclinație spre sporturile mai dure, face karate.

Mie nu mi-a plăcut niciodată acest tip de sport, singurul sport pe care îl practic și îmi place este tirul sportiv. Dar și Yasmine oscilează între armată și poliție. Geo este încă prea mic ca sămi dau seama. Lui îi place foarte mult să se cațăre. Cred că se va face alpinist, are o mobilitate extraordinară. Trebuie să nu îl pierdem din ochi o secundă, pentru că escaladează imediat poarta.

„Încercăm toate terapiile din lumea asta'

Micuțul Georges este diagnosticat cu autism și ai spus mereu că nu ai nevoie de compătimire pentru că nu suferă de o boală, iar persoanele cu autism fac lucruri grozave în fiecare zi. Și așa este! Cum se simte băiețelul și ce mesaj le transmiți părinților care au copii cu autism?

Încercăm toate terapiile din lumea asta. Geo este prioritar pentru noi, el este numărul unu pentru noi în acest moment. Este înscris la o grădiniță privată unde sunt specialiști, terapeuți care se ocupă de recuperare și deja vedem rezultatele. Este o luptă grea și costisitoare, chiar dacă gradul lui de afectare este unul ușor. Copiii cu autism sunt speciali, au o sensibilitate aparte.

Părinților le-aș spune să nu renunțe, să caute soluții, să întrebe specialiști, să apeleze la ONG-uri, asociații care fac lucruri e xtraordinare. Să se informeze, să caute ajutor specializat, să comunice cu alți părinți aflați în aceeași situație și să identifice cele mai bune soluții pentru copilul lor.