Cine este Valeriu Stoica dincolo de funcția pentru care l-a cunoscut toată România, respectiv aceea de ministru al Justiției în perioada 1996-2000? Dacă nu sunteți familiarizați cu zona politică, aflați că avocatul Valeriu Stoica are o poveste de viață desprinsă din filme și care poate servi lesne drept subiect pentru un documentar Netflix. Un copil născut la țară, ai 11-lea fiu al familiei, crescut și format în Capitală, după ce a fost adoptat de rudele din București. Valeriu Stoica este, practic, omul cu două copilării.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI
Valeriu Stoica, fost ministru al Justiţiei în guvernele conduse de Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu, şi-a petrecut viaţa la graniţa dintre extreme. A copilărit la sat, într-o familie numeroasă, trudind la muncile agricole, dar s-a format, în altă familie, în fermecătorul cartier Cotroceni din Bucureşti.
Valeriu Stoica, poveste de viață desprinsă din filme. Toate detaliile despre cine este Valeriu Stoica
Fostul președinte al PNL Valeriu Stoica povestea într-un interviu pentru Adevărul cum a ajuns să fie adoptat de un văr al mamei sale și despre cum a ajuns să descopere Bucureștiul. Când a ajuns în vârful piramidei politice, devenind ministru al Justiţiei în anii 90 şi preşedinte al Partidului Naţional Liberal (PNL), a făcut un pas înapoi. De tot. „Când intri în jocul puterii trebuie să ai puterea de a nu te lăsa cucerit de putere, îşi justifică avocatul retragerea din scenă.
Cunoscutul avocat, profesor și politician Valeriu Stoica povestește cu emoție și cu vorbe alese trăirile din primii ani de viață și învățămintele trase acasă de la cele două perechi de părinți: cei firești și cei adoptivi.
„Dacă citiţi actele mele de stare civilă, rezultă că sunt născut în Bucureşti, la data de 1 octombrie 1953, din părinţi Marin şi Maria Stoica. Dacă vă uitaţi însă pe certificatul de naştere, o să vedeţi că el a fost emis în anul 1961. Certificatul de naştere care-mi conferă statutul oficial, adică documentul care constată starea mea civilă, a fost emis pe baza unui act de înfiere. Aşadar, în realitate, m-am născut la 1 octombrie 1953, dar nu în Bucureşti, ci în comuna Tufeni, care, pe vremea aceea, aparţinea de regiunea Bucureşti, în raionul Drăgăneşti-Olt. Astăzi, face parte din judeţul Olt. Am copilărit, deci, 8 ani la ţară. Şi a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea.
Am fost al 11-lea copil. Tatăl meu a avut, din prima căsătorie, şase copii, însă a rămas văduv în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. La rândul ei, mama a avut, dintr-o primă căsătorie, doi copii, dar şi ea a rămas văduvă, tot în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru că soţul ei a murit în bătălia de la Stalingrad (n.r. – din 1942-1943). De altfel, cei doi copii au fost concepuţi în cele două permisii pe care le-a avut soţul ei în timpul războiului. Ulterior, mama s-a recăsătorit cu tatăl meu. Era mai mică cu 18 ani decât el.
Un văr primar de-al mamei care nu avea copii voia de multă vreme să mă înfieze. Mama s-a opus tot timpul. Dar, când şi-a dat seama că nu sunt speranţe ca situaţia proastă de atunci să se schimbe, a acceptat şi ea. Aşa se explică de ce în certificatul meu de naştere apare că sunt născut în Bucureşti, în 1953, deşi eu m-am născut, în realitate, la Tufeni', a povestit Valeriu Stoica, pentru Adevărul, acum un an.
Cum a reacționat copilul Valeriu Stoica atunci când a aflat că a fost înfiat
Valeriu Stoica s-a întors în timp, în momentul în care i s-a spus că va avea o nouă familie. Recunoaște că atunci, cu mintea de copil, simțea că va descoperi astfel o nouă lume. Și așa a fost. Copilul crescut la țară a fost adus în București, orașul mare care nu a fost deloc intimidant pentru puștiul de șase ani.
Această plecare s-a întâmplat cu consimţământul meu. Pe de-o parte, a fost stârnită curiozitatea mea că voi descoperi o altă lume. Mărturisesc că eram foarte curios. Nu ştiu dacă vă puteţi imagina ce înseamnă, în mintea unui copil, de 6-7 ani, de la ţară, ideea unui mare oraş. Se spunea, pe atunci, că la Bucureşti umblă câinii cu covrigi în coadă. Sau când întâlneai pe drum un bărbat sau o femeie în veşminte de sărbătoare, întrebai: „Ce faci, mergi la Paris?.
În mintea mea, când auzeam această frază, credeam că Parisul nu e un element real, ci un element de ficţiune care punea în evidenţă contrastul dintre situaţia satului – aşa cum arăta el atunci – şi înfăţişarea de sărbătoare a persoanei căreia i se adresa această întrebare. Aşadar, am fost de acord să vin la Bucureşti, într-o nouă familie, fiind curios să cunosc oraşul. Şi pot să vă spun că am fost norocos şi de părinţi adoptivi care m-au iubit foarte mult şi au făcut toate sacrificiile pentru mine.
Pentru că am locuit în Cotroceni, aşteptările mele au fost şi împlinite, şi depăşite. E adevărat însă că schimbam o situaţie care însemna persecutarea unei categorii sociale cu o situaţie care înseamna privilegierea unei categorii sociale„, a mai declarat Valeriu Stoica.
Valeriu Stoica este căsătorit de 43 de ani și are o fiică
Valeriu Stoica dezvăluia în trecut că poezia, marea sa pasiune, l-a ajutat să-și cucerească soția în urma cu 43 de ani. Au împreună o fiică, Andreea, care i-a urmat cariera întocmai, fiind și ea avocat de profesie.
Valeriu Stoica este partener fondator al Societății Civile de Avocați Stoica & Asociații, unde, împreună cu soția sa, Cristiana Irinel Stoica, a creat în ultimii ani una dintre cele mai importante firme de avocatură din România, specializată în litigii civile și comerciale.
„Eu am călcat pe urmele părinţilor mei. Mi-amintesc şi acum că atunci când eram mică eram fascinată de poveştile pe care le auzeam acasă de la părinţii mei. Apoi, odată ce am crescut mi-am dorit să devin regizor, realizam chiar filme de familie, de ziua fiecăruia dintre noi. Ne costumam, ne jucam rolurile şi apoi râdeam copios când ne uitam la film., spunea Andreea Micu într-un interviu pentru zf.ro.
În liceu, după lungi discuţii cu tatăl său, „care ştia mai multe despre mine decât ştiam eu însămi, a decis să dea regia pe avocatură. A fost ezitantă iniţial pentru că regia rămăsese undeva într-un colţ al minţii, însă cu cât studia mai mult realiza că avocatura este o profesie frumoasă care îţi deschide poarta către alte domenii: „Astăzi fac echipă cu părinţii mei în business şi în avocatură, cu tata pledez şi cu mama lucrez în consiliere juridică.
Totodată, Valeriu Stoica este și un bunic fericit, fiica sa dăruindu-i doi nepoți.
Cum și-a pierdut Valeriu Stoica credința în Dumnezeu și cum și-a regăsit-o
Întrebat cum și-a pierdut credința în Dumnezeu, Valeriu Stoica recunoaște că a fost influențat de educația din școală, însă mai târziu avea să-l regăsească. Iar acea zi a fost 21 decembrie 1989
„Mi-am pus o întrebare naivă, copilărească: „Cine l-a făcut pe Dumnezeu?. Aceasta e o întrebare care nu se pune când e vorba de credinţă. Dar eu, un copil influenţat de educaţia care se făcea în şcoală în acea perioadă, mi-am pierdut credinţa. Mi-am redobândit credinţa în Dumnezeu în 21 Decembrie 1989. Oamenii care n-au credinţă în Dumnezeu au două variante: să-l înlocuiască pe Dumnezeu cu altceva sau să nu aibă niciun fel de valoare, niciun fel de constrângere şi să rătăcească prin viaţă fără cârmă şi fără scop. N-am făcut parte din a doua categorie.
Eu l-am înlocuit pe Dumnezeu cu cărţi şi cu prieteni. (…) Totuşi, nu aveam, pe atunci, dimensiunea mistică a prieteniei şi a cărţilor. Era vorba de un surogat. Pentru că Dumnezeu nu poate fi înlocuit, înlocuitorii sunt simple iluzii. Pe de altă parte, nu e mai puţin adevărat că am găsit în cultură un echilibru în perioada când renunţasem la credinţă„, a mai declarat Valeriu Stoica pentru adevărul.
Vinul, una dintre pasiunile lui Valeriu Stoica
În 1997, soția lui Valeriu Stoica a reușit să recupereze proprietatea care aparţinea familiei, în podgoria Drăgăşani – respectiv un conac înconjurat de vii –, pe care ulterior au transformat-o într-un domeniu vini-viticol.
„Ne-am dorit să continuăm o poveste de familie, veche din anul 1927. Atunci, străbunicii soţiei mele, Maria şi Iancu Râmniceanu – numit ofiţer al Armatei Române de Ionel Brătianu – au cumpărat în Drăgăşani un conac în stil neoromânesc, înconjurat de vii. Încă din 1997, de când am recuperat terenul, ne-am dorit să readucem la viaţă acest domeniu vini-viticol. N-am avut atunci timp şi nici bani.
Abia peste zece ani, în 2007, am început să restaurăm vechea casă de familie, să construim crama, să replantăm viţa-de-vie. În sufletul meu, am fost tot timpul un podgorean, pentru că nu uitaţi: fiind născut la ţară, ca în orice gospodărie ţărănească, părinţii mei aveau şi un petic de vie, iar eu am fost prezent la toate muncile agricole: am fost la arat, la semănat şi la secerat, la treierat, la săpatul porumbului şi, fireşte, la culesul viei. Muncile şi zilele erau legate de ritmurile cosmice, iar echilibrul meu sufletesc se întemeiază, în bună măsură, pe memoria acelei perioade„, dezvăluie Valeriu Stoica.
Valeriu Stoica, studii și carieră
– Între anii 1972 şi 1976 a urmat cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o ca şef de promoţie. A devenit doctor în drept în 1997, cu o teză de drept civil.
– A fost, în perioada 1976-1985, judecător la Judecătoria sectorului 5, iar din 1985 până în 1987 – judecător la tribunalul Municipiului Bucureşti.
După Revoluţie, a profesor şi decan al Institutului Naţional al Magistraturii.
– De asemenea, a fost membru al Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei a Consiliului Europei (1994-1996) şi al Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept: Comisia de la Veneţia (1998-2002).
– În 1995, a fondat, împreună cu soţia sa, Cristiana Irinel Stoica, Societatea Civilă de Avocaţi Stoica & Asociaţii, specializată în litigii civile şi comerciale.
– Tot după Revoluţie, a intrat în politică, fiind membru al PNL, devenind, mai întâi prim-vicepreşedinte al partidului, iar în 2000, preşedinte PNL.
– În perioada 1996-2000, a fost Ministrul Justiţiei, în guvernele conduse de Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu.
– S-a retras din viaţa politică în 2006.
– A ţinut numeroase colocvii şi conferinţe în străinătate, e autor şi coautor a mai multor cărţi şi lucrări juridice şi a fost distins, printre altele cu premiile „Simion Bărnuţiu al Academiei Române şi „Mihail Eliescu al Uniunii Juriştilor Democraţi.
– În prezent, e profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti.
foto: vinul.ro