Ce sacrificii a făcut Crina Abrudan pentru carieră și cum și-a câștigat primii bani: „Salariul era exterm de mic. Plângeam groaznic când…” / EXCLUSIV

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IUNIE, GRATIS, AICI!

Ce sacrificii a făcut Crina Abrudan pentru carieră și cum și-a câștigat primii bani. Vedeta, care a participat la Survivor România 2023, ne-a făcut câteva declarații inedite despre începuturile carierei sale. Într-un interviu pentru viva.ro, fosta prezentatoare TV ne-a vorbit despre primul ei job, dar și primii bani pe care i-a câștigat. Iată cum își cheltuia salariul!

Vezi galeria foto

Citește și: Ce experiență uluitoare a avut Crina Abrudan în Peru, înainte de Survivor: 'Am stat zece zile în junglă, la șamani…'/ EXCLUSIV

Citește și: „Le afum cu tămâie, cu palo santo și cu salvie…' Crina Abrudan își purifică energetic bijuteriile și are un talisman norocos / EXCLUSIV

Citește și: De ce nu se căsătoresc Florin Zamfirescu și Daciana Toma: „Mi-e rușine, domle. Mă duc acum să mă fac ginere?'. Care e secretul relației lor / EXCLUSIV

Citește și: Ce dietă ține Antonia, la 34 de ani: „Nu înseamnă că nu mănânc și dulciuri sau junk food, dar mult mai rar'. Cum o afectează bullying-ul din mediul online / EXCLUSIV

Ce sacrificii a făcut Crina Abrudan pentru carieră și cum și-a câștigat primii bani

Crina Abrudan a vorbit, într-un interviu pentru viva.ro, despre primii bani pe care i-a câștigat în liceu, dar și despre primul salariu obținut când s-a angajat în radio, la vârsta de 18 ani. Vedeta a făcut multe sacrificii pentru a-și urma visurile, despărțirea de părinții ei de la Oradea, atunci când făcea naveta, fiind foarte dureroasă. Totuși, nu regretă compromisurile făcute, pentru că a învățat să nu se dea bătută niciodată.

Când ai câștigat primi tăi bănuți? Și voiam să mai știu dacă mai ții minte ce ți-ai cumpărat de ei…

Nu-mi amintesc. Primii mei bănuți i-am câștigat când eram prin liceu, prin clasa a X-a, cred. Făceam figurație în niște spectacole la teatru. Și luam de acolo niște bănuți, dar erau puțini. Habar nu am ce am făcut cu ei, dar știu că erau foarte puțini. După care, primul salariu a fost la 18 ani, când m-am angajat în radio. Nu-mi amintesc să-mi fi cumpărat vreun obiect de valoare sau ceva să-mi fi rămas ceva în timp, salariul era exterm de mic. Bine, eram la început…

Intrasem în radio să fac ceva și să văd cum e. Nu mă gândeam că o să ajung să mă și angajez și să și lucrez și să-mi placă. Dar ce-mi amintesc este faptul că, pe vremea respectivă, era prin 96, se deschisese la Oradea un lanț de fast-food-uri și ziua de salariu era ziua în care mâncam acolo, la fast-food. Adică era ceva foarte important -am luat salariul și ieșim să mâncăm bine. Și asta însemna pentru noi, la vremea aceea, să mâncam bine. Ieșeam la fast-food, că aveam bani. Îți dai seama cât era salariul, dacă în ziua de salariu ne cinsteam noi pe noi.

Pe ce își cheltuia Crina Abrudan Salariu, în tinerețe

Să înțeleg că era ca o sărbătoare atunci când luai salariul?

Era ca și cum ieșeam la un restaurant de lux, în acea vreme. Iar duminica ieșeam la cumpărături în Metro, era o fiță, nu aveam mall, nu știam ce e aia.

Mie mi-a fost foarte greu, în primii trei ani era ceva groaznic pentru mine. Pe lângă faptul că munceam foarte mult, eram reporter și nu existau zile de muncă. Erau ore de muncă. Plecam dimineața devreme de acasă – casa în care stăteam, garsoniera închiriată era efectiv un loc în care dormeam noaptea și atât. Pentru că, de multe ori, nu apucam să fac nici măcar un duș seara, când ajungeam acasă sau dimineața când mă trezeam, pentru că adormeam îmbrăcată, uneori.

Plecam de acasă în deplasări, mă întorceam cu hainele de pe mine… Dar nu asta mă termina, asta îmi plăcea foarte mult. Cel mai mult îmi plăcea când plecam în deplasări ca reporter și erau evenimente importante, dar erau distanțele foarte mari. Făceam o oră și jumătate până la muncă dimineața o oră și jumătate seara. A fost foarte greu să mă acomodez cu oamenii de aici, cu tot ce era aici.

Crina Abrudan: „Stăteam două nopți în tren, ca să stau două zile acasă'

Deci, te-ai acomodat greu în București?

Era foarte greu ca reporter să îți găsești surse, iar eu nu cunoșteam pe nimeni în București. Îmi era atât de greu, dat nu m-aș fi întors pentru nimic în lume în Oradea. Și în weekend-urile libere plecam acasă, la Oradea. Aveam un weekend pe lună legat și plecam vinerea seara cu vagonul de dormit, mă trezeam sâmbăta dimineața în Oradea, stăteam sâmbătă acasă și duminică, iar duminică mă întorceam înapoi. Practic, stăteam două nopți în tren, ca să stau două zile acasă.

Și, de câte ori plecam, în primii trei ani, mă conduceau ai mei la gară și, pe peron, plângeam. Dar plângeam groaznic și plângeau și ai mei cu mine. Și-mi spuneau în permanență: „Dacă îți e atât de greu, nu te mai întoarce, rămâi acasă, nu mai pleca'. Erau groaznice plecările acelea de acasă, de fiecare dată, dar nu am renunțat.

Foto: Facebook.

Urmărește-ne pe Google News