Spune despre el că s-a străduit toată viața să-și împlinească visul, un vis pe care, deși a cunoscut celebritatea și are o carte de vizită impresionantă, îl upgradează permanent. Pentru că Tibi Clenci, noul membru al echipei „Bravo, ai
stil! (Kanal D), știe că misiunea unui artist nu se încheie niciodată… Oricât de dificil ar fi drumul, recompensa de la capătul lui merită orice efort.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI!
Sunt curioasă cum și când ai descoperit că iubești fotografia.
Tata este cel care mi-a arătat ce înseamnă poveștile de viață, să privești un om care atunci când îți vorbește îți arată imaginea. Nu aveam nevoie de un ecran, de un video. Îi ascultam poveștile cu ochii deschiși, eram foarte captivat de tot ce spunea. La fel îl ascultam și pe tataie, bunicul din partea mamei. Ascultându-i, vedeam pur și simplu imaginea, atât de bine povesteau. Așa am descoperit fotografia. Apoi, când eu povesteam despre lucruri, marcam foarte bine momentul cel mai expresiv al acesteia. Mă focusam pe o chestie. Lucrurile, apoi, s-au combinat; sportul de performanță (n. red. – a făcut judo și fotbal) cu dorința de a fi artist. M-au făcut să înțeleg că nu doar talentul este de ajuns. Pe la 18, 19 ani, când deja eram campion în sport, visam și mi-am dat seama că voi fi artist… Am îmbrățișat cu totul ceea ce tata mi-a transmis de-a lungul vieții.
Cu ce s-a ocupat Tibi Clenci de la Bravo, ai stil! înainte să devină fotograf
Ce cauți să surprinzi prin fotografiile tale?
Nu surprind, creez. Sunt fotografi, precum celebra Annie Leibovitz, care cred că nu trebuie „dirijat personajul. Dar ea fotografiază celebrități ce greu pot fi reinterpretate și care poartă atât de multe povești, încât de fiecare dată îți vor arăta ceva nou. Eu lucrez în zona modei, cu tinere suflete pe care le introduc în povești. Relația dintre mine și model este echivalentul relației dintre un regizor și un actor. Îi spun ce să trăiască, o introduc în povestea pe care o creez. Creez povești de dragoste, drame, lucruri care au sare și piper.
Și care îți este cea mai dragă de până acum?
Sunt atât de multe fotografii care îmi sunt dragi, îmi este greu să aleg una. De curând, am făcut un editorial fantastic; o
fată rătăcită în „deșertul iubirii. Va fi cel mai recent editorial și se va situa și el în top, alături de multe alte editoriale. Încarc modelul cu sentimente, fără a-l face să devină teatral, s-ar observa; și lucrez mult cu el înainte de a apăsa butonul, ca să mă asigur că acel model merge acasă încântat.
Citește și: Ce compromisuri a făcut Tibi Clenci, juratul de la Bravo, ai stil, pentru a ajunge celebru: „Nu m-am jucat!”
Citește și: Cum a reacționat Denise Rifai când a fost oprită în trafic de un polițist:„Am greșit'
Tibi Clenci: „Nu am avut îndoieli că voi reuși'
Ai simțit de la început că va fi mai mult decât o pasiune?
Da. Fac foarte multe lucruri: sculptez în lemn, modelez în lut, toate pentru plăcerea mea, și fac acest lucru din fragedă pruncie. Nu toate îmi spuneau că voi fi parte din lumea artei. Știam foarte clar că, după cariera sportivă, mă voi transforma într-un om care va încerca să devină scriitor, ori voi fi fotograf de modă.
Chiar așa! Te-ai îndoit vreodată că vei reuși?
Nu am avut îndoieli. Știu că se poate întâmpla să nu reușești, dar atunci când ești sportiv, care face două-trei antrenamente pe zi, și încă reușești să găsești plăcerea în a continua pentru a deveni cel mai bun, nu ai cum să nu răzbați. Așa am fost crescut – dacă îți propui să faci ceva, să reușești. Dar eu nu am crezut o clipă că nu voi reuși. Și astăzi, dacă îmi voi propune să vând legume în fața casei, voi face în așa fel încât să fac acest lucru foarte bine.
Tibi Clenci: „Când ajungi să lucrezi pentru Vogue trepidezi de fericire'
Cum a fost să-ți vezi munca în Style Rusia, GQ Spania, GQ Brazil, Elle Franța, Vogue Japonia, Elle Germania
sau Vogue Taiwan?
Atunci când reușești să ajungi să lucrezi pentru Vogue, un nume pe care eu l-am râvnit, alături de toate celelalte, când
șansele să ajungi acolo ca român erau destul de mici, trepidezi de fericire. Înseamnă enorm pentru mine și ar trebui să însemne enorm și pentru cei care doresc să urmeze o carieră de fotograf. Sunt un exemplu că se poate. Am aceeași bucurie ca în prima zi, de fiecare dată când aceste nume mari mă recheamă pentru diverse proiecte.
Îți dorești ceva mai mult pe plan profesional? Este ceva mai sus față de locul în care ești deja?
Locul unde sunt este plăcut, dar sunt încă tânăr și îmi doresc să merg la nivelul următor. Trebuie să ajungem, fiecare dintre noi cei care considerăm că suntem talentați, să fim legende, să avem locul nostru în istoria domeniului în care
activăm. Pentru asta trebuie să muncești, să nu „descaleci de pe calul tău.
Ce compromisuri a făcut Tibi Clenci în carieră
Care au fost cele mai mari sau grele compromisuri pe care le-ai făcut în carieră?
Cel mai mare compromis, și cel mai bun totodată, a fost să plec din țară, să nu aștept să pice din cer, să lucrez indiferent de domeniu. Am găsit surse de inspirație și în animalele cu care lucram în cele șase luni cât am stat la ferma din Anglia, singur în pădure. Atunci mi s-a reconfirmat că îmi este frică, că tremur, că plâng. Dacă m-aș fi abținut din toate aceste trăiri, aș fi luat-o razna. Nu spun că sunt puternic, dar nu sunt nici slab, am rezistat singur, vorbind cu o
șoricioaică. (zâmbește) A făcut șase puiuți pe care i-am crescut în palmă, la propriu. Am vorbit cu mine foarte mult.
Când mergeam să îmi sun familia, drumul era lung, patru mile prin pădure ca să ajung la un post telefonic public, cu
fise. Aveam 3, 4 pounds și îmi calculam timpul conversației.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN NUMĂRUL DE OCTOMBRIE AL REVISTEI VIVA! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI.
Sursa foto: Facebook, Instagram