Cum a ajuns Adrian Păduraru actor. Care a fost profesoara care nu l-a încurajat deloc: „Mi s-a întâmplat de vreo trei ori în facultate să vreau să renunț. Aveam un simț al ridicolului foarte dezvoltat"

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE GRATIS, AICI

A vrut de multe ori să se îndepărteze de scenă, mai ales în facultate, dar ceva l-a tras întotdeauna acolo. Sanda Manu îi era profesoară, dar nu l-a încurajat deloc, ba din contră. A existat, însă, un moment când filmul l-a salvat. Deși joacă de atâția ani, încă mai are convingerea că mai are multe de descoperit.

Vezi galeria foto

Adrian Păduraru a prins drag de actorie în copilărie

Era doar un copil atunci când a înțeles că drumul lui trebuie să fie legat de scenă. A pășit timid, dar a ajuns departe. Filmul care l-a pus cel mai bine în valoare pe Adrian Păduraru a fost Declarație de dragoste, el a îmbrățișat, însă numeroase roluri, atât în teatru, cât și în film.

„A fost prima interacțiune cu publicul. De fapt, serbarea se ținea într-un teatru de vară și veniseră foarte mulți oameni, poate chiar o mie. Serbările școlare aveau importanță. Mi-a plăcut să fiu în fața publicului și, mai în glumă, mai în serios, din acel moment am spus că vreau să mă fac actor. Și am tot ținut-o pe drumul acesta, crezând că mă fac actor, dar neștiind ce înseamnă cu adevărat acest lucru', spune Adrian Păduraru, pentru Adevărul.

S-a născut la Iași și are multe amintiri frumoase cu părinții și bunicii lui. Mama, care lucra la bibliotecă, l-a împrietenit cu lectura. A descoperit niște cărți rare, care au lăsat urme în dezvoltarea lui.

„Mama avea tangențe cu arta pentru că era bibliotecară la Conservator. În acest context am întâlnit mulți oameni din domeniu, mergeam la concertele de examen ale studenților, aveam acces la niște cărți care nu se găseau pentru că făceau parte din fondul documentar sau cel de aur. Mama, lucrând la bibliotecă, îmi îndruma acest tip de lectură. Aveam bucuria lecturii, dar am descoperit și niște cărți rare. Este un truism, dar cred că tot ceea ce facem în viață lasă urme în dezvoltarea noastră. Perioada aceea a fost una care m-a format într-un anumit mod', susține actorul.

Ce sport a făcut Adrian Păduraru

Într-o vreme a cochetat și cu sportul. L-a ajutat să obțină o constituție atletică, dar aspirațiile lui erau mult mai înalte.

„Mi-a rămas și astăzi pasiunea de a face sport, nu doar de a-l urmări. La proba de săritură în înălțime, noi săream 1,80 metri ca juniori. Dacă puneai ștacheta la un metru, inteligența corpului te făcea să sari 1,20-1,30 metri, dacă o puneai la 2 metri, nu săreai atât, dar săreai 1,8. Aceasta este și o metaforă a aspirațiilor. Cred că aspirațiile noastre sunt fără limită, doar că uităm că sunt așa. Realizările depind de mulți factori – atât de noi, cât și de unii exteriori –, însă nivelul aspirațiilor noastre nu depinde de nimic, decât de noi înșine. Ne punem aspirațiile acolo unde credem că le putem pune. Cred în dezvoltarea personală a oamenilor la orice vârstă. Cu cât înaintăm în vârstă, cu atât putem învăța mai mult, deși oamenii cred despre ei înșiși fix invers. Orizontul este mai larg și putem învăța mai mult, nu neapărat cantitativ, ci mai profund. Cred că să înveți continuu este și unul dintre secretele menținerii într-o formă bună. Mie mi se pare că în profesia de actor, încă 100 de ani dacă aș trăi, am de învățat încontinuu', afirmă Adrian Păduraru.

Adrian Păduraru nu s-a pregătit deloc pentru examenul de la facultate

Dacă nu intra la facultate, trebuia să meargă în armată. Nu s-a pregătit deloc, și-a făcut singur repertoriul, dar a intrat.

„După ce am intrat la facultate, eram cu un picior în Olimp, pluteam peste muritori (râde).Doar intenția de a da la Facultatea de Teatru era deja un curaj, fiind astfel și prin prisma faptului că, dacă nu intram la facultate din prima, mergeam în armată pentru o perioadă mai lungă. Și astăzi cred că am intrat datorită încrederii în mine pe care o aveam. Sigur, o încredere cu o bună doză de ingenuitate. (râde)Nu m-am pregătit deloc, mi-am făcut singur repertoriul, nu știam cât de buni sunt ceilalți, că dăduseră admiterea de cinci-șapte ori sau se pregătiseră ani de zile și știau poeziile la virgulă. Eu încă mă gândeam dacă îmi pot aminti tot textul. Eu consider că oamenii ar trebui să vină nepregătiți la facultate, indiferent de domeniu, ca să vezi exact ce poate fiecare”, mai spune el.

Citește și: Radu Vâlcan, detalii de culise despre noul sezon Insula iubirii. Ce spune despre concurenți: „Am văzut deja primele episoade și sunt șocat. Ca un mic spoiler, vă pot spune că…' / EXCLUSIV

Citește și: Cum arată Vlăduța Lupău și câte kilograme are la o săptămână după ce a născut. Artista are o siluetă demnă de invidiat, după două sarcini

Citește și: Adriana Bahmuțeanu vrea să se împace cu Silviu Prigoană, de dragul celor doi copii ai lor: „El refuză de 10 ani să vorbească cu mine, deși mă rog de el cu cerul și cu pământul să…”

Citește și: Cât de greu i-a fost Andreei Bălan să se descurce cu cele două fiice și cariera sa, după divorțul de George Burcea: 'Am rămas singură cu un copil de 3 ani și unu de 11 luni. M-a afectat. În perioada aia, după ce am făcut stopul cardiac…'

Citește și: Irina Columbeanu, amintiri emoționante despre vila din Izvorani, unde a copilărit: „Era cea mai frumoasă casă din lume, sunt foarte recunoscătoare că am avut ocazia să locuiesc în ea”. Ce spune despre tatăl ei, Irinel Columbeanu

Adrian Păduraru a vrut să renunțe la facultatea de teatru

În timpul facultății a vrut să renunțe la actorie de câteva ori. A rămas, însă, și și-a dus jocul mai departe.

„Primul moment a fost în anul I sau II când am vrut să plec acasă, mi s-a părut că nu înțeleg nimic, că nu se potrivește cu ceea ce credeam eu. Vreo două zile am avut această hotărâre. Mi s-a întâmplat de vreo trei ori în facultate să vreau să renunț. Aveam un simț al ridicolului foarte dezvoltat. La liceu studiasem mate-fizică și la facultate mi se părea că totul este ridicol, nu înțelegeam, mi se părea că nu fac nimic bine. Sanda Manu nu era omul care să te încurajeze, ci, dimpotrivă, te tăia mereu, iar mie nu mi se potrivea acest stil pentru că îmi deconstruia încrederea în mine pas cu pas. Cred că este foarte important să fim capabili să ne identificăm defectele și calitățile, să putem vorbi despre ele, să ne identificăm atuurile și să credem în noi înșine. Pentru mine a fost foarte important să am încredere în mine, iar când s-a întâmplat să îmi cadă a fost o perioadă îngrozitoare în care m-a salvat filmul. Faptul că aveam succes în film m-a ținut pe o linie de plutire', susține Adrian Păduraru.

Urmărește-ne pe Google News