Vasile Muraru și-a dorit să fie actor de când să știe și să ajungă la clasa lui Dem Rădulescu, iar visul i s-a împlinit. Actorul își amintește că atunci când a dat admitere la Teatru erau 36 pe un loc, dar șansa a fost de partea lui. Vasile Muraru a reușit să se remarce și să tragă lozul câștigător.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI
Vasile Muraru a făcut această meserie cu o mare pasiune întotdeauna. A iubit de când se știe publicul și scena. Astăzi este directorul Teatrului Constantin Tănase, loc unde aduce pe scenă numeroase cuplete alături de Valentina Fătu. În trecut, a făcut echipă cu Nae Lăzărescu, iar momentele lor vesele trezesc și acum nostalgii.
Vasile Muraru a vrut să ajungă la casa lui Dem Rădulescu, care îl fascina. „Sigur că da, da, da, da, în 36, când am dat, erau 36 pe loc. În 77, la clasa lui Dem Rădulescu, îl vedeam. (…) M-am dus, m-am rugat la Dumnezeu, am spus Tatăl nostru în grădină, să nu intru acum, să intru când ia Dem Rădulescu clasa, că-l iubeam tare. Și Dumnezeu… bă băiatule, gata, ha. La clasă, era duritatea de pe lume, disciplină în primul rand, aici ești la teatru, când ai ieșit de la teatru, ești om normal, în rest când ești, îți vezi de personajul tău, de ce ai de făcut și erau ore de la unu la opt, în fiecare zi', a declarat Vasile Muraru, în cadrul podcastului lui Cătălin Oprișan, Vreau să știu.
„Cum te cheamă? Zgăbearță Iftode. De unde ești? Din Văscăuți. Ce e tac-tu? Cârciumar'. Acesta a fost replica din 'Doi vulpoi'' cu care Vasile Muraru a dat lovitura într-o noapte de Revelion. „A avut un mare impact după difuzare. Îmi amintesc că trebuia să plec cu trenul la soția mea și nu am reușit să mă urc. Mă cunoștea toată lumea în gară la Târgoviște. Făcusem șapte filme, dar nu au avut succesul acestei replici. Totul era controlat, dar avea și o oarecare calitate. Astăzi sunt alte posibilități de distracție, dar atunci era o sărbătoare pentru români, care petreceau altfel, nu se întâlneau la o masă să butoneze telefoanele, iar Ceaușescu nu s-a jucat cu Revelionul, nu l-a oprit', își amintește, cu nostalgie, Vasile Muraru, pentru Gândul.