Margareta Pâslaru este una dintre cele mai apreciate artiste din România. Deși este iubită de sute, chiar mii de oameni, din întreaga țară, puțini știu cum a devenit ea actriță. În numărul de Martie al revistei VIVA!, ce este acum disponibil pe piață, cântăreața ne-a povestit despre debutul său în cinematografie, iar astfel am aflat că, inițial, și-ar fi dorit să devină avocată, însă destinul îi pregătise o surpriză…
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE FEBRUARIE, GRATIS, AICI!
În 1964, Liviu Ciulei v-a distribuit în piesa de teatru „Opera de trei parale. Piesa s-a jucat în 4 stagiuni, aproximativ 400 de reprezentații, și a beneficiat de o distribuție de excepție: Clody Bertola,Victor Rebengiuc și Rodica Tapalagă. În ianuarie 2024, la Teatrul Național din București, o tânără a jucat rolul dvs. de acum 60 de ani, Aylin Cadîr. Cum vi s-a părut piesa?
Mi-a făcut plăcere invitația la premieră, unde am admirat la Aylin Cadîr în egală măsură interpretarea actriței și a cântăreței în rolul Polly Peachum. Viziunea regizorului Gelu Colceag a făcut din această piesă un eveniment contemporan. În 1964, pentru același rol, Polly, m-a ales Liviu Ciulei, regizorul care mi l-a dat pe Toma Caragiu ca partener, tot în piesa „Opera de trei parale, de Bertold Brecht, dar la Teatrul Municipal.
Cum a devenit Margareta Pâslaru actriță
Numele dvs. apare și în teatrul radiofonic, dar din 2009, timp de trei ani, ați imprimat basme. De unde acest interes/atracție pentru basme?
Regizori importanți m-au onorat, invitându-mă în distribuția unor piese, după cum urmează: 1967 – rolul Miss Barbara în piesa „Care din doi? de Radu Stănescu, regia Mihai Zirra; 1968 – rolul Manti în „Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu; regia artistică Valeriu Moisescu; 1969 – rolul Marta în „Șoseaua Nordului, dramatizare de Virgil Stoenescu, după romanul lui Eugen Barbu, în regia lui Constantin Moruzan. Spectacolul a fost prezentat sub formă de „teatru radiofonic în serial, în 6 episoade; 16 iulie 1978 – rolul Viorica Zamatrache în „Dacă nu era el, de Silviu Georgescu, regia Corneliu Dalu; 1981 – rolul Catrinel în „Gardul cu iederă, de Lia Crișan, regia Constantin Dinischiotu.
Era cunoscut faptul că la Spitalul Grigore Alexandrescu interpretam multiple roluri, pentru micii pacienți, schimbând intonația glasului potrivit personajului, fie crocodil rău, fie Zâna bună. Îmi doream ca poveștile citite de la pat la pat să poată aduce bucurie altora și după vizita mea săptămânală. Prin urmare, am înregistrat, la Curtea Veche, „Basme fermecate, de Hans Christian Andersen. Ca urmare a succesului, am primit invitație și din partea Editurii Litera. Astfel, am înregistrat cu Laurențiu Calomfirescu trei audiobook-uri: „Crăiasa zăpezii, „Degețica, „Motanul încălțat.
Ați studiat: pian, balet, pictură, cursul de perfecționare de pe lângă Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă – CSCA (Ministerul Culturii) și ați fost studentă la Facultatea de Drept. De ce Facultatea de Drept?
Ca orice tânăr idealist, am dat examen la Facultatea de Drept și am intrat. Doream să-i apăr pe cei năpăstuiți. Dar forța destinului și-a spus cuvântul. Către finele primului an, am fost invitată la Teatrul Municipal – devenit Teatrul „Lucia Sturza Bulandra – pentru o probă solicitată de regizorul Liviu Ciulei. Era vorba despre un rol complex, Polly Peachum, partenera lui Toma Caragiu în piesa „Opera de trei parale.
„Eram o țărancă înfiptă’
Cum erați la începutul carierei?
Visam lucruri atât de îndrăznețe în acele vremuri, încât am realizat mai mult decât mi s-a permis. Fiecare situație dificilă mă îndemna, parcă, să o depășesc.
Ați devenit vedetă în muzica românească încă din adolescență, dar ați fost apreciată și în cinematografie. Ce credeți că i-a determinat pe regizori să vă propună roluri în film?
Faptul că Liviu Ciulei m-a invitat, în 1962, la Teatrul Municipal pentru o audiție (casting) în rolul Polly Peachum, din „Opera de trei parale, mi-a deschis un drum nou. Dânsul a intuit actrița din mine. Apoi, regizorii de film care m-au remarcat pe micul ecran, văzându-mă pe scenă într-un rol dificil, ar fi spus: „Uite, poate să joace Brecht, chemați-o la probe!. M-au invitat, pe rând, mai mulți regizori la Studiourile Buftea: Andrei Călărașu, Francisc Munteanu, Lucian Bratu, Elisabeta Bostan, Angel Grigoriu, Alexandru Bocăneț și Gheorghe Vitanidis, care lucra la „Clipa, după romanul lui Dinu Săraru; eram o țărancă înfiptă.
Cât de diferit e actul artistic al unei melodii față de un rol în teatru sau film?
Un film durează aproximativ două ore, timp în care aflăm subiectul, apoi conflictul și deznodământul. O piesă de teatru se desfășoară o oră și 50 de minute, fără pauză, acoperind același traseu. Un cântec de muzică ușoară/pop durează, în medie, trei-patru minute. Prin urmare, a transmite concis idei, sentimente, emoție, printr-o melodie, devine artă.
Cum a fost lucrul cu regizorii de film? Cu cine ați colaborat cel mai bine?
Dificilă întrebare! De la fiecare am învățat ceva, a lucra era o bucurie în sine.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE MARTIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Arhivă personală, Arhivă viva!