Lili Sandu ne-a dezvăluit acum ceva timp, în revista VIVA!, cum a afectat-o autoritatea tatălui ei în copilărie. Din păcate, vedeta nu a avut o relație foarte bună cu părintele ei, lucru pe care acum îl regretă, mai ales că bărbatul s-a stins din viață în urmă cu câțiva ani. Tot ea ne-a povestit despre anii petrecuți în America și că a mers pentru prima dată la psiholog acolo, când această idee nu prea era încă prea bine percepută în România.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE FEBRUARIE, GRATIS, AICI!
Tu ce fel de părinte ești? Spuneai că ți-a lipsit afecțiunea în copilărie…
Sunt un părinte afectuos, uneori poate prea drăgăstos (râde), prezent și foarte înțelegător. Îmi place să cred că sunt o mamă distractivă și cool, cu care lui Tomi chiar îi face plăcere să își petreacă timpul. Eu și Silviu îl iubim extraordinar de mult pe TJ și vrem să aibă încredere în noi, să știe că vom fi acolo, lângă el, indiferent de circumstanțe și că brațele ne vor fi mereu deschise să îl primească și să îl aline, atunci când va avea nevoie. Îl creștem cu iubire și respect și încercăm să îi oferim cea mai bună educație, cea care se reflectă în cei 7 ani de acasă.
Cum a afectat-o pe Lili Sandu faptul că tatăl ei a fost un bărbat autoritar
Ce alte lucruri te-au mai marcat în copilărie?
Mare parte a copilăriei mele a fost legată de muzică. Am început să merg la Palatul Copiilor în Tulcea de la 11 ani și aproape în fiecare zi, după școală, eram acolo, cântând și pregătind spectacole. La 16 ani m-am mutat în București cu Școala Vedetelor, iar atunci a fost momentul când am realizat că, dacă nu renunți și îți urmezi pasiunea, visurile devin realitate.
„Părinții m-au învățat să lupt’
Ce consideri că te definește din primii ani de viață, din educația primită de la părinți?
Părinții m-au învățat să lupt. Să lupt pentru ce îmi doresc, pentru schimbările pe care le vreau produse, pentru oamenii dragi, pentru lucrurile importante pentru mine, pentru dreptate, pentru propriile păreri și pentru tot în ceea ce eu cred. Întotdeauna am avut visuri, mi-am dorit mai mult de la mine și de la viață, am vrut să îmi depășesc limitele și să fac lucruri de care să fiu mândră. De când mă știu, am fost ambițioasă, iar acest lucru mi-a fost insuflat de părinți.
Lili, cum a fost relația cu tatăl tău?
Tatăl meu m-a iubit, iar eu l-am iubit pe el. Însă aveam un mod diferit de a înțelege sentimentul de iubire. Eu îl percepeam cu afecțiune și cuvinte frumoase. În schimb, el își exprima iubirea prin autoritate. Unii părinți au tendința de a fi duri cu propriii copii pentru a-i pregăti pentru viitor și pentru oamenii cu intenții nu tocmai pure, pe care îi vor întâlni mai târziu, în viață. Nu am avut o relație grozavă cu tata și o bună bucată de timp mi-a părut rău că nu am avut ocazia să discutăm despre asta, să clarificăm lucrurile între noi.
Prezentatoarea TV a fost prima dată la psiholog în America
Adolescența ta cum a fost? Ce greșeli crezi că ai făcut atunci? Ce a însemnat pentru tine celebritatea obținută cred că imediat după terminarea liceului?
Am avut o adolescență mai puțin obișnuită. M-am mutat în București la 16 ani, moment care a contribuit enorm la maturizarea mea. Eram o puștoaică, un copil cu visuri mari. Celebritatea obținută după terminarea liceului a fost ceva inedit, de neimaginat pentru mine. Făceam fix ce îmi doream și ce îmi plăcea, făceam lucruri de care eram cu adevărat pasionată. Simțeam o împlinire sufletească nemaipomenită și aveam o satisfacție și mulțumire de sine… iar toate acestea erau doar începutul, nici nu știam ce mă așteaptă! (râde)
Tu ai trăit foarte mulți ani în America. Erai destul de tânără atunci. Care au fost cele mai frumoase și cele mai grele lucruri care ți s-au întâmplat atunci și cum te-au influențat, cum te-au marcat?
Da, America este a doua mea casă! Timp de ani de zile, a reprezentat locul perfect pentru a-mi duce existența. Am trăit momente de neuitat acolo și m-aș întoarce oricând, cu inima deschisă. America a fost întotdeauna cu un pas în fața României și a multor țări europene, iar acest lucru cred că a fost cel mai frumos din câte am avut parte locuind acolo. Spre exemplu, în America am fost pentru prima dată la psiholog. În România, terapia obișnuia să fie percepută drept un subiect tabu. Cu ceva timp în urmă, foarte multe persoane considerau că doar oamenii nebuni merg la psiholog. Pe de altă parte, în America, acest lucru era perceput drept o normalitate, exact cum este astăzi în România.
În schimb, statele din America nu sunt cele mai sigure. Fiind o populație foarte mare, rata infracționalității crește. Au loc mult mai multe crime, jafuri, toți oamenii au acces la arme, iar nesiguranța pe care o ai este mai mare într-un astfel de loc.
„Vreau ca TJ să aibă parte de clipe memorabile’
Dacă ar fi să o iei de la capăt, ce ai schimba din parcursul tău?
Poate sună a clișeu, însă nu aș schimba nimic din parcursul meu. Toate etapele vieții au avut farmecul lor, s-au deschis și s-au închis la momentul potrivit și am știut să mă bucur de fiecare în parte. Am luat decizii bune, decizii mai puțin inspirate, dar toate alegerile făcute și-au pus amprenta asupra persoanei care sunt astăzi. Nu aș schimba nimic din trecutul meu, fiindcă asta ar însemna să schimb persoana care sunt astăzi.
Privind în urmă la viața ta de până acum, ce ai dori să nu îi lipsească fiului tău?
Fericirea. Indiferent de ce face în viață, ce prietenii leagă, ce relație își face, ce hobby-uri dezvoltă, îmi doresc să fie fericit. Ca în cazul oricărui alt părinte, bucuria copilului meu este mai presus de toate. Vreau ca TJ să aibă parte de clipe memorabile, momente frumoase alături de cei dragi lui, mult succes în tot ceea ce își propune și, nu în ultimul rând, să croșeteze amintiri pe care să le prețuiască toată viața.
Sursă foto: Instagram