Mihaela Rădulescu ne-a dezvăluit cum a ajuns să lucreze la Guvern și ca șofer de taxi, în tinerețe. În timp ce alți tineri de vârsta ei se distrau atunci în cluburi, diva muncea din greu pentru a ajunge unde este astăzi. Așadar, nu a cunoscut succesul peste noapte, ci a muncit pe brânci. A făcut totul de una singură și și-a dorit mereu să fie independentă financiar. Astfel, nu le-a cerut niciodată bani părinților, după ce a împlinit 18 ani. Iată confesiunea ei emoționantă din VIVA de octombrie!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI!
Nu ai făcut niciodată un secret din faptul că ai început patru facultăți și că ai avut, în jurul vârstei de 20 de ani, meserii dintre cele mai diverse și riscante. Chiar și șofer de taxi. Povestește-ne puțin despre acele vremuri, sunt sigură că nu ai uitat… Nu-ți era totuși teamă, de unde atât de mult curaj? Și de unde aveai acel curaj, când erai atât de tânără?
Lucram ca să trăiesc, ca să pot plăti o chirie și să mănânc, nu am cerut niciodată bani de la părinți, de la 18 ani și până în ziua de azi. Nu mă interesa ce muncesc, făceam doar calcule de buget și de ore în care să mai și dorm. N-am avut o tinerețe veselă și agitată, a fost un fel de fundație a ceea ce visam să fac, să devin, să construiesc. Am schimbat facultăți, joburi, case cu chirie, prietenii, până mi-am găsit drumul. Și… l-am găsit bine, cred. Eram altă generație, veneam din comunismul ăla cenușiu, aterizând brutal într-un curcubeu democratic. Greu de explicat azi, atunci era o luptă zilnică și eram foarte bine motivată să fac ceva cu viața mea, să-mi ajut familia, să-i fac să fie mândri de mine. Mi-a cam ieșit. Greu, sinuos, dar mi-a ieșit.
Citește și: Dani Oțil vrea să o invite pe Mihaela Rădulescu la nuntă:'Are plicul pregătit…'
Cum ai ajuns să lucrezi la Guvern și să participi la Revoluție? „Aveam 20 de ani și trăiam o aventură… pe viață și pe moarte, cu mintea (și freza) de atunci, spuneai într-un interviu, în 2003. Ne poți detalia puțin?
Cred că se activase super-eroul din mine, simțeam nevoia să fiu lider, să mă implic, să fac ceva care să conteze. Ambiție de provincial, căpoșenie de Leoaică, febra vârstei, un cocktail pe care l-am consumat cu toată pasiunea. Am ajuns să lucrez la Guvern pentru că mă remarcasem la Revoluție, eram în filmul ăla total, ba pe baricade, ba traduceam în franceză și engleză pentru ziariștii străini și… am fost memorabilă (zâmbește), deci m-au chemat să lucrez în Guvernul Roman, la biroul de presă. Grozavă experiență, dar rapid plictisitoare pentru mine – urăsc până azi munca la birou.
Cum a ajuns Mihaela Rădulescu să lucreze la Guvern și ca șofer de taxi, în tinerețe
Cred că sunt multe cititoare din generația mai tânără care nu-ți cunosc ascensiunea profesională atât de bine și de aceea mi-am dorit această incursiune în trecut… Cum ai ajuns la Tele 7 abc?
Sunt o poveste bună despre self-made, despre muncă grea și prost plătită, făcută doar ca să mai urc o treaptă… și încă una. M-am dus să vând o producție TV și m-am trezit că vor producția, dar și pe mine ca prezentator. Am dat o probă pe loc, nu știam nimic despre vorbitul la microfon, dar am luat proba și… de aici s-a întâmplat tot ce a urmat. Muncesc ca un cal de tracțiune în orice proiect, de când mă știu, și cred că asta a fost mereu eticheta mea profesională. Te puteai baza pe mine, la orice oră și în orice context, pentru că nu știam altceva decât munca. Toți prietenii mei mergeau seara în cluburi, plecau în weekenduri… Eu, nu. Pe mine mă găseai ziua și de multe ori noaptea, la studio.
Ce a însemnat televiziunea, pentru tine, la început, și când ți-ai dat seama că este o vocație? Adică… eu spun că este vocația ta, tu ai simțit / simți la fel?
Nu știu dacă vocație, dar clar teritoriul meu. Am și avut norocul să muncesc de toate în televiziune, de la munca de jos, până la diva cu cabină personală. Ani de zile am fost un reporter necunoscut, am făcut montaje noaptea, documentări, filmări… Nu cred că aș fi cine sunt astăzi dacă nu începeam fix de la cel mai de jos nivel, unde nu-mi știa nimeni nici măcar numele mic.
Mihaela Rădulescu, despre cariera în televiziune
Ai fost o profesionistă și mereu ai lăsat impresia, profesional, că nimic nu te doboară. Ba chiar că ești pe un piedestal, în sensul bun al cuvântului. Totuși, te-ai confruntat, poate, de-a lungul anilor, cu probleme, cu neajunsuri, cu nedreptăți? Ai simțit vreodată eșecul sau că ți se pun bețe în roate?
Normal, doar nu poți fi pe placul tuturor. Dar interesant a fost că și când nu mă iubea vreun șef sau… șefă, tot la mine ajungeau pentru un proiect nou, conta mai mult valoarea profesională, slavă Domnului!