Cum a început povestea de dragoste dintre actrița Georgiana Saizescu și soțul ei, Cătălin, fiul regizorului Geo Saizescu. Georgiana Saizescu trăiește o frumoasă poveste de dragoste alături de partenerul ei de viață, Cătălin, pe care l-a cunoscut în urmă cu 20 de ani. Actrița ne-a dezvăluit, într-un interviu exclusiv, cum destinul ei, ca actriță, a fost marcat de regretatul regizor Geo Saizescu, dar și de ce nu l-a plăcut pe cel care avea să-i devină soț, Cătălin Saizescu, fiul regretatului cineast. Pe Georgiana Saizescu o puteți vedea în pelicula Visul, ce va debuta la data de 12 decembrie în cinematografe.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI!
Te-ai născut într-o familie în care tatăl tău este maestrul dirijor Gheorghe Paraschivescu. Ai simțit vreodată presiunea că trebuie să excelezi neapărat ca artistă, fie că vorbim despre muzică sau actorie, având în vedere statutul părintelui tău?
Nu am simțit niciodată presiune din partea părinților mei, cum că ar trebui să excelez în ceva. M-au ghidat frumos, m-au inspirat și încurajat prin tot ceea ce făceau, trezind în mine pasiunea pentru artă. În copilărie îl admiram pe tata care mergea la repetiții, cu cele două coruri pe care le dirija, și nu înțelegeam de unde mai are energie și chef ca după o zi de muncă la serviciu sa o ia de la capăt cu altele. Mama, la fel, după muncă, venea acasă și în timp ce făcea diverse treburi casnice, se ocupa de mine, mă asculta și mă sfătuia, când studiam la vioară sau când repetam vocal. Ea m-a însoțit la toate concursurile și emisiunile la care am participat. Toată dragostea pentru artă a părinților mei m-a inspirat, mi-a dat aripi, și mi-a deschis orizontul. Este foarte important să fii susținut de familie în ceea ce faci și ei chiar au făcut și încă fac asta.
Ai crescut în Pitești, iar în adolescență, din gașca ta de prieteni făcea parte un alt artist, devenit ulterior cunoscut pe scena muzicală, este vorba Randi, pe numele său real Andrei Ropcea. Ai mai ținut legătura cu el? Ce amintiri ai din perioada boemă a adolescenței, petrecute la Liceul de Artă Dinu Lipatti, din Pitești?
Am crescut în Pitești și în liceu am avut cea mai tare gașcă, din care făcea parte și Randi. Eram o mână de oameni, o „familie' de artiști cu idealuri mărețe. Ne încurajam unii pe ceilalți, ne certam, ne ajutam, dar ne și distram copios… avem foarte multe amintiri frumoase împreună. Din păcate, nu am mai vorbit de ceva vreme cu ei, dar poate ne vedem la premiera filmului „Visul'!
Cum a început povestea de dragoste dintre actrița Georgiana Saizescu și soțul ei, Cătălin, fiul regizorului Geo Saizescu
L-ai cunoscut pe soțul tău, Cătălin Saizescu, în primul tău rol de film, producția „Păcală se întoarce', în regia regretatului Geo Saizescu. Spune-mi cum a decurs povestea de iubire dintre tine și Cătălin.
Când l-am cunoscut pe Cătălin aveam douăzeci de ani. El era producătorul filmului „Păcală se întoarce”. Inițial, nu mi-a plăcut de el… pentru că la prima vedere părea încrezut. Când socrul meu, Geo Saizescu, ne-a făcut cunoștință, Cătălin era extrem de ocupat și nu mi-a acordat vreo atenție. De aici părerea mea total eronată despre el… Ne-am revăzut la filmari, unde ne-am cunoscut mai bine, am stat mai mult de vorbă și într-un final ne-am îndrăgostit. Din acel moment am fost nedespărțiți!
Ai avut ocazia nu numai să lucrezi cu marele Geo Saizescu, dar acesta a fost și cel care ți-a zis că ai fi o bună actriță de comedie. Ce impact a avut asupra ta colaborarea, predestinată am putea spune, cu unul dintre cei mai apreciați regizori din cinematografia românească?
Întâlnirea cu socrul meu a fost specială. Ne-am cunoscut la „Bravo Bravissimo”, o emisiune a Televiziunii Române, în care eu eram concurentă, iar Geo era în juriu. M-a plăcut mult de la început și m-a încurajat să merg mai departe cu actoria. Am dat întâi examen la Hyperion, apoi „am trădat” deoarece intrasem la UNATC. Mă gândeam că îmi va purta pică… dar nu a fost deloc așa, din contră. A fost o onoare pentru mine în anul trei de facultate, când regizoarea secundă a lui Geo, dna. Rodica Nițescu, m-a sunat și m-a chemat la casting la „Păcală se întoarce”. Am luat castingul și de aici numai lucruri bune s-au întâmplat în viața mea. Îi sunt profund recunoscătoare că a avut încredere în mine și m-a primit cu brațele deschise în lumea lui.
În 2017 ai lucrat cu soțul tău, regizorul Cătălin Saizescu, la producția „Scurtcircuit”, în care ai interpretat un rol ce te-a marcat emoțional. Cum a decurs colaborarea cu soțul tău pentru acest film, cum te-a îndrumat pe parcursul filmărilor?
Rolul asistentei Mihaela din „Scurtcircuit„, filmul despre incendiul de la Giulești, a fost extrem de solicitant. Am avut toată susținerea din partea lui Cătălin. Noi lucrăm foarte bine împreună. Am luat pas cu pas fiecare etapă de lucru, dar înțelegerea personajului și definitivarea lui au avut loc atunci când am făcut efectiv practică în maternitate și am stat alături de asistente și de personalul medical acolo la secția prematuri. Am înțeles că nu este deloc simplu ceea ce fac ei și că este foarte ușor să judeci la prima mână, fără să cunoști toate datele problemei. „Scurtcircuit' este un film care ar trebui văzut de cât mai mulți oameni, chiar dacă este „vechi„ și chiar dacă ne doare în continuare ceea ce vedem… pentru că este adevărul, unul trist care din păcate s-a tot repetat.
Cu ce se ocupă copiii lor
În filmul „Visul', ce va debuta în cinematografele din țară pe 12 decembrie, interpretezi rolul unei actrițe care este focusată exclusiv pe carieră și aproape că nu-i pasă de viața personală. Tu pari a fi total diferită, căci dincolo de carieră, ești soție și mamă a doi copii. Cum îmbini cariera de artist cu viața de familie?
În filmul „Visul' sunt Carmen, o femeie puternică, hotărâtă, cu temperament coleric, care știe foarte clar ce are de gând să facă cu viața ei. Pentru ea cariera este pe primul plan, dar asta nu înseamnă că nu își dorește un bărbat puternic lângă ea, în care să poată avea bază și cu care pe viitor sa își poată întemeia o familie. Relația ei cu Alex (Vlad Logigan) s-a consumat și acum ei nu mai au nimic în comun.
Regăsesc în Carmen dragostea mea pentru actorie, dar ca temperament suntem diametral opuse. Este un rol contre-emploi, care m-a scos din zona de confort și care m-a făcut să descopăr că pot juca și în altă cheie.
Cariera mea se îmbină frumos cu familia. Ei îmi sunt tot timpul alături și mă ajută să-mi urmez visul. Chiar dacă au fost perioade în care nu am avut proiecte, nu regret nicio secundă că am stat lângă copii cât au fost mici și că i-am luat peste tot cu noi. Acum au crescut și avem cei mai buni prieteni!
Fiica ta și a lui Cătălin Saizescu, Maria, a debutat ca actriță și ia în serios acest domeniu ca profesie de viitor. Ce sfaturi i-ai dat cu privire la faptul că actoria, și meseria de artist în general, nu oferă o stabilitatea locului de muncă, mai ales în ziua de azi?
Maria „Bucuria', cum îi plăcea lui Geo să-i spună, are acum deja 18 ani și este hotărâtă să dea la UNATC la actorie anul viitor. Este artistă 100%. A făcut balet de la patru ani, dans modern și contemporan, iar de doi ani, de când face parte din trupa de teatru „Victory Of Art” a Julietei Georoiu, și-a descoperit pasiunea pentru actorie. Joacă și ea în „VISUL' făcând parte din trupa de balet a teatrului din film, alături de studenți de la UNATC. Nu i-am ascuns Mariei, nici eu nici Cătă, cealaltă față a monedei și anume că nu o sa fie ușor, că suntem mulți actori și prea puține oportunități, că sunt perioade dificile în care se întâmplă să nu ai proiecte, că trebuie să fii tare, să mergi înainte și să-ți urmezi visul. Atunci când faci ce îți place nimic nu mai pare greu!
Copiii Georgianei Saizescu apar în filmul Visul: „Și-a dorit atât de mult să joace'
Fiul tău Matei a ajuns, de asemenea, la vârsta adolescenței. Cu cine pare să semene mai mult, în privința caracterului, cu tine sau cu tatăl, Cătălin Saizescu? Ce părere are fiul tău despre faptul că mama lui este o actriță apreciată?
Matei „Floare de Tei' – poreclă dată tot de bunicul Geo – are 15 ani și seamănă extrem de mult și la înfățișare dar și la caracter cu tatăl meu. Avem genă puternică!
Face și el parte de anul acesta din trupa de teatru „Victory of Art” și adoră să fie pe scenă. În filmul „VISUL' Matei este fiul lui Flaut (Silviu Mircescu), unul dintre pușcăriași.
Și-a dorit atât de mult să joace în film, încât ne-a convins să schimbăm vârsta copilului din scenariu (copilul avea 5 ani) și bine a făcut, deoarece scenele în care apare alături de mama lui din film (Gabi Valentir), soția lui Flaut, au căpătat greutate. Când am mult text de învățat, Matei mă ajută și îmi dă replicile, ca să-mi fie mai ușor. Facem super echipă!
Din postura de mamă, care sunt cele mai mari provocări în ceea ce privește educația celor doi copii, în această eră a tehnologiei și a rețelelor de socializare?
În ziua de astăzi, ca părinți, ne confruntăm cu foarte multe provocări, printre care gestionarea tehnologiei, rețelele de socializare, tentațiile care apar de peste tot, dar și schimbările prin care trec adolescenții, în căutarea identității. Ei caută validarea în grupul de prieteni de care aparțin. Cred că este extrem de important anturajul, iar faptul că își ocupă mintea cu lucruri frumoase, cum este actoria, cred că este un mare avantaj. Comunicarea deschisă cu copiii cred că este cheia în rezolvarea oricărei probleme. Ei au nevoie de iubirea, atenția și sprijinul nostru orice s-ar întâmpla.
În 2019 ai participat la selecția națională pentru Eurovision și ai ajuns chiar în finala acestei etape, desfășurată la Arad. Te-ar tenta să îți mai încerci norocul la această competiție? Ce anume te atrage la conceptul Eurovision?
Experiența „Eurovision România' din 2019 a fost fantastică și aș repeta-o oricând. Am avut o piesă superbă în sertar și am înscris-o pur și simplu. Era o piesă compusă de Valentin Muntean, un bun prieten, profesor doctor la Conservatorul din Brașov. Mi-am dorit să o asculte cât mai multă lume! Nu era o piesă – rețetă pentru un concurs precum „Eurovision', iar eu sincer nu ținteam și nici nu mă așteptam că aș putea să reprezint România în marele concurs, dar era o piesă extrem de sensibilă, balsam pentru suflet, iar mie îmi era foarte dor să cânt pe scenă în fața oamenilor, în regim de direct. M-am bucurat de fiecare moment. I-am avut acolo la Arad, cu mine, pe Cătălin, Maria și Matei și asta a însemnat enorm pentru mine, prețuiesc mult această frumoasă amintire.
FOTO: Alex Gâlmeanu, Facebook