Cum își cresc Aurelian Temișan și Monica Davidescu fiica adolescentă. Aurelian Temișan și Monica Davidescu sunt un cuplu longeviv, fiind parteneri atât de viață, cât și de scenă. Cum se descurcă doi părinți cu niște cariere solicitante cu o fiică de 14 ani și care sunt sfaturile pe care i le-au dat, aflați din interviul pe care cei doi artiști l-au dat pentru viva.ro.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI
Cum își cresc Aurelian Temișan și Monica Davidescu fiica adolescentă. Artiștii pare că au găsit echilibrul perfect între viața profesională și cea personală, în condițiile în care cariere solicitante, dar și o fiică aflată în plină adolescență. Dora împlinește 14 ani la jumătatea lunii noiembrie și este o fire independentă de pe acum. Iată ce ne-au povestit Aurelian Temișan și Monica Davidescu, pe care i-am întâlnit la VIVA! Influencers Party, despre relația cu fiica lor, dar și despre proiectele lor profesionale din viitorul apropiat!
Aurelian Temișan: „Noi avem împreună evenimente de 20 de ori pe lună'
Bine ați venit! Ce faceți?
Monica: Bine v-am găsit! Felicitări și pentru acest party minunat, pentru această seară. Bine că nu plouă! Am acceptat cu drag invitația revistei VIVA!.
Temișan: Parcă ieri a fost acum un an, când ne-am văzut tot aici, pe terasă. Cam repede a trecut anul.
Chiar voiam să vă spun, cred că de atunci nu v-am mai văzut împreună la un eveniment…
Dacă nu ai venit la teatru, că noi avem împreună evenimente de 20 de ori pe lună.
Știu asta. O să vin să vă revăd la teatru. Nu am fost de mult, e adevărat. Dar eu mă refeream la evenimentele publice, nu la cele profesionale.
Temișan: Mediatizate.
Monica: Da. Suntem mereu în scenă. Dar nu-i nimic. Facem noi un eveniment monden mediatizat pe 18 noiembrie. E vorba despre concertul lui Aurelian pe care i-l dedică lui Marius Țeicu și vor fi oameni pe care nu i-ai mai văzut de mult, în scenă și în sală.
Aurelian Temișan: „Publicul nu e fals și te citește imediat când nu ești tu'
Ce surprize ne pregătești?
Temișan: Exact despre asta vorbeam. Sunt unele dintre ele despre care nici măcar Marius nu știe. Pentru că, dacă e surpriză, surpriză să fie până la capăt. E un concert cu și despre Marius Țeicu. Toată muzica este scrisă de el. Am ales din foarte multele melodii pe care le-a scris – vreo 18 – pentru că un concert trebuie să aibă o durată. Nu poți să îl faci la nesfârșit. Mai bine să spună lumea: ‘S-a terminat prea repede’. Iar invitații sunt pe măsură. Și dacă sunt invitați și sunt surpriză, atunci să rămână surpriză. Vino și o să îți auzi parte din copilărie, adolescență și o să cânți cu fiecare din cei care vin pe scenă.
Frumos. Spune-mi, Aurelian, pe scenă la teatru, în juriu… Nu e greu?
Temișan: Polivalent. E greu în măsura în care nimic nu e greu atâta timp cât răsplata după fiecare act artistic sunt aplauzele publicului, mulțumirile pe care ți le adresează verbal și prin gesturi. Și prin felul în care vin a doua oară la același spectacol de teatru sau poate la același concert pe care îl ai. Asta înseamnă că ți-ai atins scopul prin actul tău artistic și că ai dăruit cu sufletul.
Pentru că publicul, poți să spui orice, dar nu e fals și te citește imediat când nu ești tu. Și dacă îi dai ce-i trebuie, îți dă înapoi!
Monica Davidescu: „Noi ne aducem în atenție micile defecte, în așa fel încât să le corectăm'
Iar anul acesta, la Festivalul Mamaia, ai fost și în calitate de prezentator, și în calitate de concurent?!
Temișan: Am închis o buclă, dacă e să o luăm așa. Acum 30 de ani, în 1994, am prezentat Festivalul Mamaia, am avut recital cu Krypton – cântam cu ei pe atunci – și am avut piesă în concurs cu Adrian Romcescu. După 30 de ani, am prezentat festivalul, am avut piesă în concurs cu Mihai Alexandru și am avut recital cu Andrei Tudor și Orchestra Simfonică București. Deci, am făcut același lucru ca acum 30 de ani. Doar că s-au dus 30 de ani…
Monica: Când?
Ce zici, Monica? Îi mai atragi atenția cum este mai bine?
Temișan: Uite, ca să vezi că nu o influențez… (s-a întors cu spatele – n.red.).
Monica: Dintotdeauna, noi ne aducem în atenție micile defecte, în așa fel încât să le corectăm. Și el la mine, și eu la el.
Temișan: Poate nu neapărat un defect, dar ceva care poate fi îmbunătățit.
Monica: Da, lucruri care ar trebui îmbunătățite, și atunci, uite, ca drept dovadă ne-am făcut și compania de teatru Concordia, care, de cinci ani, face spectacole. Suntem în centrul acestor spectacole. Repetăm la o nouă producție, așa că te chemăm să faci eveniment din fiecare seară de spectacol.
Temișan: „Despre noua noastră producție…'
Temșan: Despre noua producție pot să spun așa – dacă aveam, deja, un Caragiale, ‘O noapte furtunoasă’ în repertoriu, de ce să nu avem și un Shakespeare? Și atunci, noua premieră sau avanpremieră la finalul lui noiembrie va fi mult așteptată, pentru că mulți au iubit ‘Visul unei nopți de vară’.
Monica: După concertul lui din 18 noiembie, de la Teatrul Național din București.
Eu știu că erați și profesori pentru copii…
Monica: Îl ajut, din când în când, pe Cosmin Vîjeu, colegul meu și nepotul meu. Îl vezi acum la Asia Express. L-am lăsat pe el pentru că e mai tânăr, iar eu am prea multe de făcut în companie cu organizarea. Când nu poate el sau are un eveniment, merg eu la copii.
Cum își cresc Aurelian Temișan și Monica Davidescu fiica adolescentă
Fiica voastră ce face?
Monica: A intrat în clasa a Vlll-a și și-a luat foarte în serios îndatoririle unui elev de vârsta aceasta.
Monica: Pentru că este anul în care, vrei, nu vrei, trebuie să dea Capacitatea și vrea să ia o notă mare să ajungă la un liceu pe care ea și-l dorește. Are multe lucruri de făcut anul acesta, dar toate sunt axate pe școală.
Câți ani face?
Temișan: Împlinește 14 ani, îi facem buletinul pe 14 noiembrie.
Aveți niște principii după care o ghidați, o creșteți?
Temișan: Să deschidă ochii, să vadă ce e în jurul ei și să aleagă ce e bun, din ce i se oferă. Dacă vrea să greșească, să greșească, dar atenție la greșeală! În primul rând, să nu mai facă a doua oară și în al doilea rând să nu fie una care nu se poate repara.
Monica: Iar în acest moment Dora este în continuare copilul nostru, dar o tratăm ca pe un adult, îi cerem părerea și chiar ținem cont.
Temișan: Plus că are și ea pretenții să o tratăm ca pe un adult, nu că vrem noi.
Deci, nu sunteți genul acela de părinți severi cum am prins noi pe vremuri?
Monica și Temișan: Nu!
Temișan: Dar asta nu înseamnă că nu ne iese pe gură câteodată ‘pe vremea mea…’ Și când auzi ‘pe vremea mea…’ toți copiii au aceeași reacție ca noi când auzeam asta de la bunici: ‘Lasă-mă, mamaie, pe vremea ta!’.
Monica: Apropo de ‘pe vremea mea’, aseară am fost la vizionarea filmului ‘Anul nou care n-a fost’.
Temișan: Excepțional film…
Monica: … și am devenit nostalgici după multe lucruri, pe care le aveam în copilăria noastră, nu ne-am gândit așa la multe opreliști pe care le vezi acolo, de cum au trăit oamenii cu opreliști. Ar fi bine să vă duceți să vedeți filmul acesta. Nu jucăm îl el, dar îi facem reclamă.
Foto: Facebook