Cum i s-a schimbat viața lui Carmen Șerban, la 10 ani după ce a învins cancerul. În urmă cu 12 ani, artista primea o veste tulburătoare. Fusese diagnosticată cu o boală nemiloasă, cancerul la sân, după un control de rutină. Din fericire, a reușit să se vindece în aproximativ doi ani, după ce medicii au îndrumat-o să meargă la biserică. Vedeta a vorbit pentru viva.ro despre toate aceste lucruri, dar și cum a pășit pe drumul muzicii, în ciuda faptului că tatăl ei nu a fost de acord.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE AUGUST, GRATIS, AICI!
Cum i s-a schimbat viața lui Carmen Șerban, la 10 ani după ce a învins cancerul. Vedeta spune că îl are pe Dumnezeu în suflet și asta înseamnă totul pentru ea. Face rugăciuni în permanență, pentru a alunga energiile negative care vin asupra ei. Artista s-a apropiat și mai mult de Divinitate, după ce, în 2012, a suferit de cancer la sân, boală pe care, din fericire, a reușit să o învingă.
Citește și: Carmen Șerban s-a despărțit de iubit, după 6 ani de relație: „Deveniserăm toxici unul pentru celălalt'
Cum i s-a schimbat viața lui Carmen Șerban, la 10 ani după ce a învins cancerul
Într-un interviu pentru viva.ro, Carmen Șerban ne-a vorbit despre carieră și viața ei personală. Vedeta își amintește cu drag despre debutul ei în lumea muzicii, deși tatăl ei nu a fost de acord, și e bucuroasă că a ajuns să fie acum o artistă atât de iubită de public. Printre altele, a atins și un subiect sensibil, lupta cu cancerul, boală de care s-a vindecat acum aproximativ 10 ani. De atunci, ea a devenit mult mai apropiată de Dumnezeu și îi mulțumește în fiecare zi…
Cum a fost vara aceasta pentru tine? Ce ai făcut? Ai fost în vacanță?
Am fost și în vacanță. Am fost într-o vacanță cu mama și cu nepoții mei, Carmen și Luca. Micuța Carmen Șerban are acum 18 ani și Luca luna aceasta împlinește 21 de ani. Am avut o rezervare plătită anticipat în Rodos. Și pentru că a luat foc, nu am mai avut curaj să mergem. Am renunțat la bani, pentru că nu s-a putut recupera nimic, și am plătit o altă mică vacanță și ne-am dus pentru prima dată la bulgari. Eram puțin sceptică, dar a fost chiar foarte frumos.
Am rezervat o vilă într-un resort de 5 stele, între stațiunile mari din Bulgariala malul mării Negre. Din vilă până la mare nu erau nici 60-70 de metri. Nisipul era senzațional, iar vila era individuală cu piscină, trei balcoane cu vedere la mare, lux, chiar frumos. Ce mi-a mai plăcut că avea o grădină în spate, de am putut merge desculță pe pământ, seara. În rest, am avut cântări. A fost un an bunicel. Nu extraordinar de bun, dar într-un fel a fost bine, că am avut timp să mă ocup mai mult și de mine și să mă mai odihnesc. Pentru că în timp se mai acumulează oboseala. Acum sunt bine, au început nunțile după postul Maicii Domnului.
Carmen Șerban: „Mereu îmi fac cruce…’
Ai un ritual înainte de a urca pe scenă?
Da. Întotdeauna. Și înainte să urc pe scenă și când sunt pe scenă și atunci când mă dau jos de pe scenă, ritualul este același. În ghilimele ritual. Mereu îmi fac cruce, mă închin și îl rog pe bunul Dumnezeu să fie cu mine. El este oricum cu mine, dar eu îl mai rog o dată, pentru că așa e bine, să îl mai și rogi și la final să spui și ‘Mulțumesc’.
Noi nu prea obișnuim să mulțumim…
Sunt oameni care se uită fix la mine, unii de drag, alții cine știe… Mai e câte o nevastă geloasă și se uită urât la mine și atunci îmi transmite energia… Și, în timp ce colegii mei cântă partea instrumentală dintre părțile mele vocale, eu fac rugăciuni și implementez niște tehnici de curățare de moment, să pot duce programul până la capăt. Atacurile aceste energetice sunt destul de mari și unii sunt chiar puternici, vampirii aceia energetici, cum se numesc în termenii noștri populari.
Carmen Șerban: „Până nu am dat de necazuri, spuneam și eu ca alții că există Dumnezeu, dar practica mea era zero’
Noi în copilărie mai știam de deochi…
Deochiul, de fapt, asta este, un string energetic malefic, prin care se face un transfer de energie. Nimeni nu poate să ia de la tine ceva, când el este deja… full. Și atunci, ca să poată lua ceva, el trebuie să îți dea ceva. Și atunci este un schimb forțat. De fapt, tu nu îți dai acordul.
Dar vreun talisman norocos ai? Ceva ce simți tu că îți poartă noroc?
După niște ani de dezvoltare personală și de vindecare de cancer și accesare a procedeelor de curățare și vindecare a sufletului și a corpului fizic prin credință, pot să spun că am învățat și eu de la alții. Am învățat că acest cuvânt, ‘noroc’, face parte din categoria lucrurilor dobândite nemeritat, prin jocurile de noroc sau așa. Și atunci acestea sunt din spațiul celui cu cornițe. Deci, noi, ideal ar fi să spunem că am fost binecuvântați, nu că am avut noroc.
Nu am talismane. Talismanul meu este în suflet: Dumnezeu. E mereu în mintea mea, în sufletul meu. Așa trăiesc eu acum. Nu am fost așa toată viața, recunosc. Până nu am dat de necazuri, spuneam și eu ca alții că există Dumnezeu, dar practica mea era zero. Și de aceea și am ajuns să am necazuri și boli, pentru că o rană care este curată se vindecă. O rană care este murdară și nu se curăță se aprofundează, devine și mai adâncă. Sunt multe de discutat pe aceast subiect. Poate într-un podcast…
Cum și-a descoperit Carmen Șerban pasiunea pentru muzică
Spune-mi, Carmen, de ce muzică și nu altceva?
Muzica o aveam în sânge, de mică. Când eram copilă, de exemplu, noi ne jucam pe stradă. Stăteam ân mâini, în cap, făceam podul, jucam Baba Oarba, Nu te supăra frate, tot felul de jocuri pe care la aveam atunci. Nu existau telefoane, nu aveam lucruri de acest gen. Mai săream coarda, apoi jocul acela cu elasticul pe picior. Mai era un joc de sărit într-un picior…
Șotronul… Cred că la el te referi, nu-i așa?
Șotronul, da. Eu, când stăteam cu toți copiii de pe stradă, ei făceam toate activitățile acestea, dar eu în mare parte aveam o pasiune cam ciudată. Stăteam pe bordură și găseam câte un băț și ‘zgâriam’ praful și cântam. Eu cântam muzică populară bănățeană, pentru că sunt din Banat. Îmi mai plăcea să cânt piesele sârbești. Noi la Timișoara suntem la 100 de km de Serbia. Asta am făcut toată copilăria și adolescența mea, până când am decis, într-un final, îndemnată de tatăl unui copil – vecin de peste drum. M-a auzit și mi-a sugerat să fac niște cursuri. Și eu am zis că eu cânt de plăcere. Eu nici nu știam cum cânt, dacă cânt bine, pentru că eu cântam de plăcere.
Carmen Șerban: „Tata nu era de acord’
Și până la urmă ce ai făcut?
M-am dus și m-am înscris la un curs la Casa Studenților din Timișoara. A fost un examen. Erau foarte mulți copii înscriși. Eu am intrat prima la examen. Am ieșit și eram foarte agitată. Eu și acum sunt plină de energie, chiar și la anii aceștia. Și, după ce au mai evaluat câțiva copii – acel profesor Vasile Hojda îl chema – am băgat capul pe ușă și l-am întrebat: ‘Eu pot să plec, că sigur nu m-ați acceptat?’ Și el a spus: ‘Nu, nu. Rămâi aici, că tu ești singura care ai fost admisă, până acum’. Și am rămas șocată. Nu îmi venea să cred. Am început să țopăi pe acolo, pe holurile respective și am așteptat.
Cursurile erau două zile pe săptămână, câte două ore. Eu mergeam în fiecare zi, pentru că erau mai multe grupe. Mergeam și la grupele de dimineață și la cele de după amiază, în fiecare zi. De două ori pe zi făceam drumul acesta, cinci stații de tramvai pe jos, dus-întors, de plăcere. Nu mergeam doar de două ori pe săptămână. Mergeam în fiecare zi, de două ori. De vreo două ori am luat și bătăiță de la tata. După ce a auzit că m-am înscris la curs de canto popular, mi-a dat și o mamă de bătaie. Eu am două diplome din acea vreme – una cu 9, una cu 10.
Mi-a dat și o mamă de bătaie, pentru că nu i-am cerut voie. El oricum nu era de acord, că de aceea nu i-am cerut voie. A zis că nu mă mai lasă să merg, dar eu am mers în continuare, cu toate riscurile, pentru că mergeam de plăcere. Nu am sperat niciodată să ajung cântăreață, cu atât mai puțin sau mai mult să ajung cunoscută sau iubită de oameni cum sunt acum, la nivelul acesta. Îi mulțumesc lui Dumnezeu. E adevărat, m-am și implicat.
Foto: Facebook