Dragostea sa pentru actorie s-a născut în copilărie, iar decenii mai târziu, Ana Ciontea, un nume de rezonanță în teatrul și filmul românesc, îmbrățișează fiecare rol cu aceeași pasiune. Până și viața ei personală este legată tot de profesie, pentru că este căsătorită cu un actor… Într-un interviu spumos pentru VIVA!, Ana Ciontea ne-a povestit, printre altele, cum l-a cunoscut pe Paul Chiribuță, soțul ei, și cum a debutat mariajul lor.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI
Dat fiind că sunt foarte puține informații în acest sens, profit de ocazie pentru a afla mai multe despre viața dvs. personală, care, cumva, este legată tot de profesie, pentru că sunteți căsătorită cu un actor – Paul Chiribuță. Absolvenți IATC ca șefi de promoție, v-ați cunoscut la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, unde ați primit amândoi repartiție, ce-i drept, în ani diferiți. Cum a debutat povestea dvs. de dragoste?
Povestea noastră de dragoste a debutat în același timp cu povestea de dragoste a unui băiat și a unei fete pe scenă. Eram proaspăt repartizată la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și jucam într-o piesă un fel de Julieta și el era un fel de Romeo. Era o piesă lituaniană, pusă în scenă de o regizoare din Lituania, ca invitată, pe vremea aceea, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, fiindcă existau asemenea schimburi culturale. Iar acea regizoare ne-a distribuit în acest tip de Romeo și Julieta lituanian și, repetând scenele, ne-am îndrăgostit… Așa a debutat. Într-adevăr, am fost șefi de promoție, repartizați la Teatrul Tineretului amândoi, dar cu o diferență de 10 ani, el înaintea mea și eu după. Iacătă, s-a intersectat teatrul cu viața!
De soție cum ați fost cerută? În perioada aceea nu se făceau nunți ca acum, dar mi-ar plăcea să știu dacă ați fost mireasă… Care sunt amintirile pe care le prețuiți?
Într-adevăr, nimic de-atunci nu seamănă cu ce este acum, cu acel stres de mariaj, stresul de dinaintea marelui eveniment. Munceam foarte mult, la noi când începea stagiunea știai că repeți și joci, nu mai puteai să faci altceva. Deci, nunta noastră a fost încropită, rochia a fost făcută de o colegă, actriță, din dantelă albă și o combinație de alb cu albastru, invitații au fost chemați din scurt, n-au avut timp să se pregătească, iar a doua zi după nuntă, eu am plecat în turneu trei săptămâni cu Teatrul Giulești și proaspătul meu soț a plecat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț să scoată o premieră. Ne-am văzut după trei săptămâni. Iar colegii mei de la Teatrul Giulești, care fuseseră seara la nuntă, râdeau de mine în autocarul cu care am plecat în turneu în toată țara, numindu-mă „proaspătă mireasă’, „proaspătă căsătorită’.
Un început de căsnicie chiar memorabil…
Da… Nu existau telefoane mobile pe atunci, puteam să ne scriem scrisori, dar până ajungeau scrisorile se termina turneul.
Cum e să urci pe scenă alături de partenerul de viață? A contat în echilibrul relației faptul că împărtășiți aceeași pasiune?
Faptul că mariajul nostru a durat se datorează și acestei mari încercări de a rezista despărțiți imediat după nuntă. (râde) Așa că ne-am făcut stagiul și ne-am consolidat imediat relația prin despărțirea de a doua zi de după nuntă.
Sigur că faptul că ai lângă tine un soț care face aceeași profesie – nu numai ca actor, ci și ca pedagog de teatru, ca regizor, ca om de teatru – contează, este împlinirea căsniciei noastre. Poate așa se și explică longevitatea ei. Afinitățile, preocupările comune, chiar programul comun nu fac decât să ducă la o înțelegere mai bună a unuia de către celălalt și la un sprijin continuu al unuia pentru celălalt în toată aventura vieții și a profesiei legate împreună, și e foarte important.
Ana Ciontea, despre mariajul cu Paul Chiribuță: „După mai mult de trei decenii, nu există plictiseală'
Care au fost cele mai mari provocări în relația de cuplu pe parcursul căsniciei și care au fost cele mai fericite momente?
Esențialul este că, după mai mult de trei decenii, nu există plictiseală și avem încontinuu subiecte de dezbătut, fie că sunt profesionale, fie că sunt legate de preocupările noastre extra teatru, de hobby-urile noastre, de nevoia noastră de o viață liniștită, discretă, de care să ne bucurăm din plin. Suntem doi oameni disponibili, curioși, preocupați de ceea ce înseamnă sensul vieții, al profesiei, și-atunci nu avem cum să ne plictisim unul cu celălalt.
Dat fiind că ne-au lipsit toate lucrurile, am construit împreună. Faptul că te unești ca să-ți construiești viața este un subiect de fiecare zi și, dacă e să mă gândesc acum, cred că asta a fost provocarea – felul în care ne-am construit fiecare zi. Sigur că există lucruri pentru care temperamentul poate să țâșnească, dar ele n-au fost niciodată baza acestei relații.
Foto: Facebook
Citește interviul integral în revista VIVA! de luna noiembrie!