De ce s-a întors Nadine în România. Nadine a revenit în România pentru a îmbina utilul cu plăcutul, dar recunoaște că este dezamăgită de francezi, după un an petrecut printre ei. Nadine Voindrouh s-a mutat în Franța de un an, dar studiază psihologia online la o facultate din America și dezvăluie cum a regăsit acum România, după ce a cunoscut mai bine viața în Franța.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
De ce s-a întors Nadine în România. Nadine s-a întors în România, însă doar pentru o scurtă vizită, nu are de gând să se mute înapoi în țară. După un an de când locuiește în Franța, într-o zonă rurală, Nadine și-a format o părere despre țara adoptivă și stilul de viață al francezilor, concluzionând că românii nu trebuie să se simtă mai prejos.
De ce s-a întors Nadine în România
Nadine vrea să își ia de aici anumite acte, dar să își revadă și familia. Nu a venit cu avionul, ci cu mașina, dar se declară încântată de călătorie.
Mi-am pierdut o parte din actele personale și atunci am decis că e un semn să ne întoarcem într-o scurtă vacanță. Nu rămânem mai mult de 10 septembrie, cel mai târziu! M-am trezit în Franța că nu-mi mai găsesc certificatul de naștere, nici pe cel de căsătorie și atunci, după ce am vorbit și cu soțul meu, Dragoș Apostolescu, am hotărât că e vremea unei vacanțe.
Ne-am întors pe șosea, cu el la volan și cu mine și cu băiatul nostru, Noah, de 12 ani, urmărind frumusețea peisajelor. Ar fi fost o variantă mai ieftină, desigur, să ne refacem actele la ambasada de la Paris, dar am pus în joc și dorul de bunici… ne-a plăcut vacanța asta cu cortul, recunosc’, a mărturisit Nadine Voindrouh, conform Cancan.
Nadine a rămas cu soțul și copilul pentru o noapte la Timișoara și se declară încântată de serviciile întâlnite aici și de calitatea preparatelor.
Sunt nostalgică, recunosc! Primul contact l-am avut cu Timișoara, unde am și rămas o noapte și am fost foarte surprinsă de politețea ospătarilor. Am concluzionat, discutând cu Dragoș și cu Noah, că noi, românii, avem un sentiment dintr-ăsta de inferioritate de care ar trebui să scăpăm repede. Nu știm nici să ne promovăm. Spun asta fiindcă în Franța nu m-am bucurat de serviciile de care te poți bucura la noi.
Fie că vorbim despre manichiură, servicii legate de chestiunile cosmetice sau de cele oferite de chelneri, pur și simplu. Ai noștri pot fi egali cu oricare alții. Mi-a plăcut la Timișoara nu doar politețea, ci și calitatea mâncării. Parcă uitasem că știm să excelăm realmente în asta’, mai spune ea.
Ce nu-i place lui Nadine în Franța
Nadine recunoaște că nu adoră ieșirile la restaurant în Franța. Pe lângă că trebuie să scoți ceva mai mulți bani din buzunar, atmosfera nu e una prietenoasă.
‘În primul rând par că nu știu să se bucure de anumite lucruri din viață. Se așază la câte o masă și politețea îmbracă alte forme. La ei totul e rigid, e scrobit, uneori chiar minimalist. Te costă și o grămadă de bani să ieși la restaurant cu ai tăi și nu simți că ai ieșit undeva ca să te simți bine. Deși mai călătorisem prin străinătățuri, n-am avut până acum ochii să văd și mintea să realizez cele pe care vi le-am povestit’, adaugă ea.
Nadine spune că a fost judecată atunci când a ajuns în Franța, dar curând a ajuns să câștige respectul oamenilor cu care se învecinează.
Ei bine, le-am spus multora că provin din România. Reacția lor? 99% dintre ei fac imediat legătura cu romii. Spun România, adică romi. Le explic de fiecare dată că locuim pe un teritoriu comun, dar că românii și țiganii nu înseamnă același lucru. Celor din comuna în care locuiesc de doi ani, aflată în centrul Franței, la vreun sfert de ceas de mers cu mașina de Bordeaux, le-am băgat în cap asta și oamenii aceia m-au integrat deja.
Cei mai mulți dintre ei o țin langa că nu au auzit niciodată diferența dintre „Roumanie și roma’, chiar dacă le oferi o serie de argumente. Dar nici eu nu obosesc să-i contrazic! E un pic iritant pentru că ei aruncă cu tot felul de teorii fără să fi încercat măcar să afle cum stau lucrurile. M-am întors acasă un pic și cu frustrarea care se adunase în ultimii doi ani pe tema asta! Repet, ei cu tablourile și castelele lor impecabile, dar noi n-am colonizat pe nimeni. N-am dat cu biciul în nimeni! A avut Dumnezeu alte planuri cu noi! Dar când încerci să-mi dai peste nas că locuiesc în cort sau că dorm pe sub poduri, deși am acasă, și apoi te minunezi de inteligența mea, și mă aprind! La un moment dat îți ajunge la os și te mai apucă să le mai spui una sau alta!
Pe cei de la mine din zonă, unde locuiesc, i-am cam dat pe brazdă. Lumea a ajuns să mă cunoască, inclusiv cei de la primărie, cam ce hram port, și cei mai mulți îmi spun acum că-i contrazic pe conaționalii lor care spun ce spuneau și ei cu ceva timp în urmă despre români. Unii dintre ei vin în întâmpinarea mea și-mi spun că de fiecare dată când cineva confundă românul cu romul, ei imediat povestesc ce au aflat.‘, mai spune ea.