Doina Melinte, o poveste de viață emoționantă. Deține patru recorduri mondiale, dintre care două au rezistat 26 și 27 de ani, este multiplă campioană olimpică, mondială și europeană. Deși au trecut 40 de ani de la medaliile olimpice câștigate, marea campioană la atletism este în continuare atașată de fenomenul sportiv. La fel de împlinită este și în viața personală, de doi ani fiind și o bunică fericită.
Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!
De-a lungul carierei, Doina Melinte a câștigat 2 medalii olimpice (aur şi argint), 3 medalii la Campionatele Mondiale (2 aur şi 1 bronz) şi 5 la Europene (5 de aur, 1 de argint şi 2 de bronz. Marea sportivă, acum în vârstă de 67 de ani, a făcut performanță în niște vremuri în care condițiile în care se antrenau sportivii erau total diferite de cele din ziua de azi și spune, deschis că „sportivii în ziua de astăzi sunt foarte pretențioși. Dar, în același timp, ar fi trebuit și performanțele lor să fie atât de prețioase după câte pretenții au”. Iată ce a povestit despre viața de sportivă, dar și cea de mamă și bunică, într-un interviu pentru gsp.ro.
Doina Melinte, campioană la atletism, despre sacrificiile făcute în carieră
Nume de referință în atletismul românesc, Doina Melinte are nu mai puțin de patru recorduri mondiale în cariera sa de sportivă și spune că, dacă ar fi concurat în vremurile acestea, probabil performanțele ei ar fi fost și mai spectaculoase.
„Mi-a plăcut sportul de mică. Am fost selecționată la școala de balet de la Cluj, n-au vrut să mă dea ai mei. După aia, când am ajuns la liceu, am concurat la un cross pe liceu, după aia pe județ și de acolo a început atletismul. Am progresat destul de repede în marea performanță. Am terminat facultatea, apoi, în ’79, am fost cooptată în lotul olimpic și în ’80 am fost la Jocurile Olimpice de la Moscova”, spune marea campioană pentru sursa citată.
Doina Melinte a rememorat apoi, cele mai emoționante momente din carieră, mărturisind că cea mai prețioasă medalie câștigată de ea a fost cucerită la Campionatul Mondial de la Roma.
„Un sportiv își dorește foarte, foarte mult să ajungă pe podiumul olimpic. Am ajuns pe podiumul olimpic. Acum, țin mult la acest Colan de Aur, dar mai am o medalie cucerită la care țin foarte, foarte mult, de bronz. Cucerită la Campionatul Mondial de la Roma din 1987, unde la cursa de 1.500 am venit pe locul 4. Când am văzut că am fugit de 3,59 și am venit pe locul 4, am început să plâng. După două săptămâni, am primit un telefon că sunt medaliată. Țin foarte mult la acea medalie, că este muncită și plânsă. Și-a fost cu emoții”, a povestit Doina Melinte.
Marea campioană este de părere că tinerii sportivi din ziua de azi sunt diferiți de generația ei, când sportul era principala preocupare.
„Nici copiii în ziua de astăzi nu mai sunt atât de perseverenți ca generația noastră. Pe vremea respectivă, când eram studentă, eu cred că am fost o singură dată la o discotecă. Acum nici nu mai duc viață de sportiv ei, sportivii… Și societatea i-a schimbat foarte mult. Veniturile unui sportiv de performanță din ziua de astăzi nici nu se pot compara cu veniturile obținute de noi în momentul respectiv”, a mai spus Doina Melinte.
Ieșeau din țară doar cei care erau cu performanțe, că nu te duci așa, gata… Acum, poți să ieși din țară în excursie, poți să te duci să participi la un concurs pe banii tăi. Atunci nu, dacă aveai performanțe ieșeai din țară, dacă nu, nu.
Doina Melinte: „Noi nu aveam nici Paști, nici Crăciun, nici Revelion, totul era muncă'
Marea sportivă a dezvăluit apoi cum a fost viața de sportiv în regimul comunist, mărturisind că antrenamentele nu îi dădeau timp pentru viața personală.
„Uneori cred că era o libertate, o libertate câștigată de tine și încrederea pe care ți-o dau cei din jurul tău. Poate noi, ca sportivi de performanță, nu prea am simțit exact regimul comunist. Stăteam foarte mult în cantonament, dar nu pot să zic că viața de sportiv este o viață ușoară. Este foarte, foarte multă muncă, disciplină, perseverență. După trei luni în care făceam câte 400-500 de kilometri pe lună de alergare, abia așteptai să te duci să concurezi. Să vezi care sunt rezultatele și, plus de asta, să ieși din uzura aia zilnică, antrenament, masă, masaj, antrenament, masă, masaj. Făceam uneori și câte 3-4 antrenamente pe zi.
Foarte puțin timp liber… În primul rând, aveam joia și duminica după-amiază puțin timp liber. În rest, erau câte 2-3 antrenamente. Noi nu aveam nici Paști, nici Crăciun, nici Revelion, totul era muncă. Poate mergeam la un film sau dacă stăteam la Poiana Brașov mergeam în Brașov ca să fac niște cumpărături. Sau stăteam la Felix și mergeam în Oradea să fac cumpărături. Altceva nu aveai ce să faci și nici nu-ți permiteai, pentru că, având uzura asta zi de zi, numai antrenamente, în momentul în care ajungeai în oraș să te plimbi, erai deja obosit„, a mai spus Doina Melinte.
Doina Melinte: „La Jocurile Olimpice de la Los Angeles… Dacă o mașină era 80.000 de lei, noi am primit 16.000 de lei”
Cât despre veniturile din sport, acestea erau mult mai modeste decât cele din ziua de azi.
„Am făcut la New York în 1990 două recorduri mondiale în aceeași cursă și am primit 100.000 de dolari. Din acei 100.000 de dolari, statul american mi-a luat 30% și mi-a mai luat încă 30% statul român. Gândiți-vă. Ăsta a fost cel mai mare venit al meu.
La Jocurile Olimpice de la Los Angeles… Dacă o mașină era 80.000 de lei, noi am primit 16.000 de lei. Era caroseria unei mașini. Nu se poate compara cu ce este astăzi. Asta este societatea, evoluăm din toate punctele de vedere. Acum un campion olimpic a primit două mașini. Cu banii pe care îi primești de la MTS, poți să-ți cumperi un apartament și ești OK din mai multe puncte de vedere”, a mai spus Doina Melinte pentru sursa citată.
Fiica Doinei Melinte nu i-a călcat pe urme celebrei sale mame, dar e măritată cu un fotbalist
Doina Melinte este la fel de împlinită și în viața personală. Fiica ei, Daiana, nu i-a călcat pe urme, a ales designul vestimentar. Este căsătorită cu fotbalistul Denis Haruț și a făcut-o bunică pe mama ei, în urmă cu 2 ani și nouă luni.
„Avea 2 ani și am dus-o la dansuri, am dus-o la tenis, am dus-o la înot. La toate competițiile sportive pentru copii. Eu îi spuneam: „Uite, te duc, mergem la tenis, nu te fac mare campioană, nici campioană județeană, dar să joci”. La 11 ani n-a intrat în finala națională de dansuri și nici n-a vrut măcar să se mai uite la televizor, la dansuri. Un copil poți să-l dirijezi cam până la 12 ani. De acolo, dacă el nu mai vrea, nu ai ce să-i faci. Trebuie să aibă o plăcere. Ea voia să fie cea mai bună și cea mai bună, dar să muncească în continuare nu a mai vrut. Și-a luat o altă meserie. Era foarte talentată la desen și a terminat și Facultatea de arte, design vestimentar„, spune Doina Melinte.
Aceasta mărturisește că meseria de bunică e mai grea decât cea de mamă, responsabilitățile fiind altele.
„Mai greu e să fii bunică, pentru că ai responsabilitate mult mai mare. Când Daiana era mică, mergeam la mămica, Dumnezeu să o ierte!, și mămica mereu se speria: „Vai, a căzut Daiana!”. Și eu eram foarte așa: „Stai, de unde a căzut?”. Iar acum este o altă responsabilitate. Îmi dau seama ce simțea mămica mea când era Daiana mică. Da, este altceva, nu este copilul tău. Ți l-a lăsat trei zile, tu trebuie să ai grijă și dacă, ferească Dumnezeu!, pățește ceva chiar când e la mine…”.
Cât despre faptul că Daiana s-a măritat cu un sportiv, Doina Melinte mărturisește că nu s-a implicat în alegerea fiicei sale.
„A fost decizia ei. „E treaba voastră”. Și când a rămas însărcinată: „Vă aparține. Nu decid eu, voi faceți”. Denis este un copil bun. A plecat de la FCSB, s-a dus la Sfântu Gheorghe. Au plecat din București, o să-i vizitez la Brașov”, a mai spus ea pentru GSP.