Dramele arhitectei Andra Marinescu de la Visuri la Cheie. A trecut printr-un divorț și și-a pierdut tatăl: „Moartea lui a fost șocul vieții mele. Mi-au trebuit cinci ani să realizez că…” / EXCLUSIV

.

Dramele arhitectei Andra Marinescu de la Visuri la Cheie. Deși e mereu cu zâmbetul pe buze, Andra Marinescu a trecut prin multe greutăți în viață. Arthitecta de la Visuri la Cheie a trecut greu peste pierderea părintelui ei. A afectat-o atât de tare, încât susține că moartea bărbatului a fost șocul vieții ei. Vedeta are și un divorț la activ, dar a învățat că viața merge mai departe și după un astfel de episod. Într-un interviu pentru viva.ro, vedeta vorbește sincer despre aceste lucruri, dar nu numai.

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI!


Dramele arhitectei Andra Marinescu de la Visuri la Cheie. Andra Marinescu de la Visuri la Cheie a trecut greu peste dispariția părintelui ei. Arhitecta a vorbit într-un viva.ro despre pierderea tatălui ei. Aceasta ne-a spus că mult timp și-a dorit să îl urmeze în meserie, și să devină procuror ca el, pentru că efectiv îl adora. Totodată, vedeta de la PRO TV ne-a vorbit și despre divorțul de fostul soț și cum a învățat să meargă mai departe.

Citește și: Cum i s-a schimbat viața arhitectei Andra Marinescu de la Visuri la Cheie, după divorț: „Trebuie să știi să suporți singurătatea și să o gestionezi'


Citește și: Cine este Andra Marinescu de la Visuri la cheie. Are o experiență de 17 ani în domeniul arhitecturii

Citește și: Când și unde va fi înmormântată Natașa Raab. Actrița s-a stins din viață la 70 de ani, bolnavă de Parkinson

Citește și: Cum s-au cunoscut Andreea Bălan și Victor Cornea și cum gestionează diferența de vârstă: „În alte țări nu se pune accent atât de mult, sufletul este cel care contează cu adevărat’ / EXCLUSIV

Dramele arhitectei Andra Marinescu de la Visuri la Cheie

Andra Marinescu de la Visuri la cheie și-a dorit timp de 12 ani să devină procuror, aidoma tatălui ei. Însă, viața a dus-o pe alte căi și a devenit arhitect. Pierderea tatălui ei a fost pentru ea un șoc, unul din care și-a revenit după mulți ani… Și divorțul a fost un capitol greu din viața ei, dar a făcut-o și mai puternică.

Bună, Andra! De ce ai ales arhitectură și nu altceva?

Aș putea spune că meseria te alege și asta după ce 12 ani am visat că voi fi procuror și voi povesti dosare, asemenea tatălui meu. În clasa a 12-a, însă, sătulă de foarte mult învățat, am zis că trebuie să virez 180 de grade și să îmi aleg o meserie care să-mi alimenteze independența și pofta de excentric în permanență. Astfel, am ajuns să dau la arhitectură, fascinată de ideea că îți poți câștiga existența din desenat. 


Ce fel de copil ai fost? Cum a fost copilăria ta?

Am fost băiatul lui tata toată copilăria mea și, cu toate acestea, nu am fost un copil foarte năzdrăvan. Jucam fotbal cu băieții în curtea școlii, eram lider de gașcă la stropit fetele cu baloane cu apă și îmi plăcea nespus de mult să fiu umbra tatălui meu, indiferent ce făcea. A fost o copilărie minunată, o copilărie cum o doresc tuturor.

Ce sugestii le dai celor care vor să pășească pe acest drum?

Meseria de arhitect este o meserie frumoasă și plină de satisfacții, însă nu se poate întâmpla niciun miracol fără multă muncă în spate. Arhitectura este despre experiență, practică, căutări și studiu. Nu vă speriați de ideea că nu aveți talent la desen, este un talent care se deprinde prin volum de studiu și practică. 


Care a fost cea mai frumoasă zi din viața ta? Dar cea mai tristă?

Ziua în care am învățat să mă apreciez la adevărata mea valoare și să mă iubesc. Ziua în care am realizat cu sufletul și cu mintea că ceea ce știi tu să faci este singurul lucru cert în viața asta, și nu ți-l va putea lua nimeni. A fost ziua în care am reușit să depășesc cu tot corpul cel mai nefericit moment din viața oricărui om… pierderea tatălui….

Andra Marinescu de la Visuri la Cheie: „Moartea tatălui meu a fost șocul vieții mele’


Cum ai trecut peste moartea tatălui tău? 

Nu ești niciodată pregătit pentru acest moment, oricât încerci să îți antrenezi mintea și sufletul cu această idee, cu ideea că oamenii nu sunt efemeri. Moartea tatălui meu a fost șocul vieții mele, a fost momentul în care am realizat cât de lipsit de putere ești ca om. Mi-au trebuit cinci ani să realizez că moartea este un drum fără întoarcere și încă cinci ani să realizez. Că, deși tata nu mai este aici, cu mine, mă veghează de acolo de sus… și sper să fie mândru de fata lui…


Dar peste divorț? Ce nu a funcționat?

Divorțul a fost o etapă necesară în drumul evoluției mele ca om. Suntem oameni, suntem imperfecți prin definiție, iar când evoluția a două caractere se întâmplă diferit, apar fisuri. Am evoluat diferit, am avut gânduri diferite despre cum ar trebui să fie viața în doi. Și, astfel, am ajuns în punctul în care ne-am dat seama.

Andra Marinescu a divorțat de fostul soț

Cum trebuie să fie bărbatul ideal?

Adjectivul „ideal’, prin definiție, mi se pare că limitează, creează așteptări nerealiste și poate veni la pachet cu o serie de frustrări. Eu m-am gândit mereu așa: că oricât de puternică aș fi ca femeie, am nevoie lângă mine de acel bărbat care să mă înțeleagă, să mă respecte și să mă potențeze ca om. Îmi doresc să fie suficient de cerebral încât să nu vrea să mă schimbe, ci pur și simplu să mă accepte cum sunt. Și să își pună problema că o relație fericită este despre acceptare și înțelegere.


Ce le transmiți femeilor care trec printr-o astfel de experiență?

Să faca pace cu ele și să nu se învinovățească pentru această nereușită. Divorțul nu este un eșec existențial, ci o etapă din viață în care tu, ca femeie, decizi să fii o prioritate. Fetelor, urmați-vă visul și nu vă îngropați în tristețe și nereușite! Gândiți-vă la voi ca personajul principal al basmului propriu și încercați să renunțați la așteptări!

Avem o viață care merită trăită și prețuită; nu vă pierdeți răbdarea dacă prima încercare a fost nereușită, pentru că cel sortit va veni în momentul în care veți fi învățat ce înseamnă să vă respectați pe voi însevă.


Ce spune despre colegii de la Visuri la cheie

Cum te simți în echipa celor de la Visuri la cheie? 

Ca membru în această echipă, mă simt acasă; pentru că acasă este un sentiment, nu doar un loc. Mă simt eu, capabilă să devin o versiune mai bună a mea, capabilă să învăț că sentimentele și empatia nu sunt slăbiciuni. 

Cum arată casa visurilor tale?

După un proces de creație care a durat 3 ani și 6 proiecte diferite, casa visurilor mele este ca acel hotel de 5 stele la care îți face plăcere să revii, de fiecare dată. Cu beton aparent, în culori neutre și cu puține decorațiuni, este locul în care mereu mă simt Acasă.

Ce culoare preferi? Ce filme preferi? Dar cărți? Mai ai timp de citit?

Sunt fan non-culori și aș purta/folosi negru în toate variantele disponibile. Negru nu este o culoare tristă, este plină de personalitate și pune în evidență un stil definit după mulți ani de căutări.

Timpul de citit există, însă oboseala acumulată după ore și ore de lucru își spune cuvântul și nu te lasă să citești pe cât ți-ai dori. Îmi place să studiez, îmi place să descopăr informații noi pe care să le implementez în sistem, după propriile experiențe. Îmi plac cărțile și filmele educative, care au capacitatea să îți ridice probleme esențiale care să te ajute să evoluezi.

Andra Marinescu de la Visuri la Cheie: „Un lucru e clar, trăiesc să mănânc’

Actorii tăi preferați care sunt?

Îmi place Tom Hardy ca actor. Apreciez profesionalismul lui, determinarea cu care a reușit să ajungă unde este azi și, în special, felul în care reușește să intre 100% în pielea personajului pe care îl joacă.

Care sunt mâncărurile tale preferate?

Un lucru e clar, trăiesc să mănânc, nu mănânc să trăiesc (râde). Îmi place foarte mult carnea de vită, pregătită aproape sub orice formă și nu suport mâncărurile cu sos.

Ai avut timp de o vacanță vara aceasta?

Nu și nici nu a fost o prioritate. Pentru mine, ianuarie este luna în care reușesc să mă detașez de ce a fost și să mă gândesc cu optimism la ceea ce va urma. Și asta pe un șezlong la plajă, cu ochelarii de soare pe nas.

Ce planuri ai în viitor?

Trăiesc visul copilăriei cu ochii deschiși, asta nu mă face să mă culc pe o ureche și să-mi scot din minte că cerul nu este limita. Caut să învăț, caut să mă perfecționez ca arhitect, ca mentalitate și ca energie pozitivă. Vreau atunci când mă uit în urmă să fiu mândră de ceea ce văd și mai ales să fiu recunoscătoare tuturor momentelor care m-au transformat în omul care sunt astăzi.

Foto: Pro TV.