Șerban Copoț are o relație specială cu cea care i-a dat viață și pe care o consideră o eroină. Artistul are doar cuvinte de laudă despre felul în care i-a crescut pe ei și pe frații lui. Părinții lui Șerban Copoț au întâmpinat probleme în timpul regimului ceaușist, iar tatăl artistului, comandat de aeronavă, a rămas vreme de patru ani în Germania.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IUNIE GRATIS, AICI
Șerban Copoț recunoaște că a visat să aibă o familie numeroasă, pentru că și ei au fost patru la părinți și continuă să fie la fel de legați și astăzi. Artistul are convingerea că poți învăța din greșelile fraților mai mari. Șerban Copoț crede că astăzi copiii nu mai au posibilitatea de a-și gestiona propriile trăiri, pentru că părinții stau acum la pândă ca niște vulturi, pentru că există aplicații care le spune nota înainte ca ea să fie dezvăluită de copil.
De ce și-a dorit Șerban Copoț o familie numeroasă
Șerban Copoț a rămas la fel de apropiat de frații lui ca în copilărie. Indiferent de vremuri, au învățat să se bazeze unul pe celălalt, iar asta cântărește mai greu decât orice altceva.
„Mi-am dorit să nu am un singur copil, e o experiență foarte frumoasă. Noi suntem frați buni și acum, ne vedem, facem aniversările, Crăciunul în familie. Ținem legătura, ne iubim și vorbim des. Ne pasă unul de celălalt. De ce să nu aibă parte și ei de frumusețea de a avea, când ești adult, pe cineva pe care să te poți baza. Eu sunt cel mai mic. Între mine și cel mai mare dintre frați sunt 13 ani, după 10, după 4. Am învățat foarte multe de la ei, ăsta a fost un beneficiu., așa cum și bebe Luna o să aibă foarte multe de învățat din greșelile lor, din lucrurile pe care le-au făcut bune. Pentru că, paradoxal, înveți mai mult din greșeli decât din reușite. Asta încerc să le spun, să nu le fie frică să greșească', spune Șerban Copoț, în podcastul Ilincăi Vandici.
De ce crede Șerban Copoț că vremurile de astăzi sunt mai dure pentru copii
Artistul trăiește cu amintirea unor altfel de vremuri, când copiii nu erau supuși unui stres continuu, pentru că părinții nu aveau posibilitatea să fie atât de implicați în viețile lor și o situație apăsătoare se putea schimba cu timpul.
„Tata pleca câteva luni, un an. Erau vremuri foarte grele, era o luptă să poți să crești copii. Erau foarte multe lucruri care lipseau. Nu era o luptă pe parenting cum e astăzi. Noi, emoțional, aveam mai multă libertate de a lua decizii decât în ziua de azi. Acum ai aplicați în care vezi nota copilului înainte să o afle el. Părinții vedeau pe vremuri carnetul de note mai spre final. Acum trăiești într-un stres și creezi copilului un stres. El nu mai are parte de acea echilibrare emoțională și de experiența unui note proaste, pe care trebuie să o gestioneze singur și să o îndrepte până când se dezvăluie carnetul de note sau vine ședința cu părinții. E mai rău, nu îi face mai responsabili. Pe noi ne face niște vulturi care stau acolo încontinuu', povestește el.
Familia lui Șerban Copoț, terorizată de Securitate
Familia lui Șerban Copoț a fost urmărită de Securitate pe când el era dar un copil, iar acest lucru a atras după el un șir de probleme. Cea care i-a dat viața a rezistat, însă, ca o eroină și i-a susținut, asta în timp ce tatăl a plecat în Germania.
„Ai mei nu au fost niște entuziaști ai regimului Ceaușescu, iar noi am fost urmăriți de Securitate. Tata a rămas în 1986 în Germania, s-a întors în 1990. Nu a fost acasă și a fost foarte greu. Mama e o eroină și nu exagerez cu nimic. I-a fost extrem de greu, dar nu am văzut-o plângând. O femeie foarte puternică, dar blândă cu noi. Nici ea nu avea opțiuni, asta e mergem înainte. Mă sfătuiesc cu ea și acum. Au fost momente de răscruce când am sunat-o pe mama, deși am avut o autonomie foarte mare din partea ei„, mărturisește Șerban Copoț.