Au trecut 40 de zile de când regretatul Mircea Diaconu a plecat dintre noi. Ana, fiica marelui actor, a postat un mesaj emoționant în ziua parastasului, dar și câteva imagini rare cu Mircea Diaconu dorind astfel să împartă aceste amintiri cu oamenii care l-au admirat pe tatăl ei.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!
Mircea Diaconu urma să împlinească 75 de ani pe 24 decembrie 2024, dar s-a stins cu 10 zile înainte. Cu sufletul sfâșiat, Ana Diaconu a vorbit, imediat după tragedie, despre cel care i-a fost părinte și i-a insuflat dragostea pentru adevăratele valori.
Fiica lui Mircea Diaconu a onorat memoria tatălui său, la parastasul de 40 de zile
Sâmbătă, 25 ianuarie, s-au împlinit 40 de zile de când Mircea Diaconu a trecut în neființă. Soția, copiii, apropiații s-au ocupat de parastas, iar Ana Diaconu, fiica regretatului actor, a cinstit memoria tatălui, distribuind lumii imagini nemaivăzute cu acesta.
„Astăzi am comemorat 40 de zile de când tata nu mai este printre noi. Cu această ocazie, vreau să împart cu voi aceste momente atât de dragi mie.
Îmi plăcea tare mult să-l ascult cântând, însă, din păcate, prea puține astfel de momente au fost și înregistrate. Aici, tata a cântat la nunta nepotului său. Un gând bun pentru toți cei care l-au îndrăgit!’, este mesajul Anei Diaconu, în dreptul clipului video pe care îl puteți vedea AICI.
Ce mesaj a postat fiica lui Mircea Diaconu după moartea tatălui ei
Mircea Diaconu a murit pe 14 decembrie 2024, cu doar câteva zile înainte să împlinească 75 de ani, din cauza unei boli necruțătoare, despre care fiica lui a vorbit într-un mesaj tulburător, pe Facebook.
„Mircea Diaconu a murit de cancer de pancreas, nu de colon. A descoperit că are această boală necruțătoare acum un an și jumătate, nu de ani de zile, și s-a luptat în tăcere, plin de speranță, până în ultima clipă.
Nu a uitat niciodată de unde a plecat, a iubit satul natal și s-a întors mereu la rădăcini, dar a locuit lângă București în ultimii 24 de ani. Nu a lăsat în urmă niciun testament, nici nu a suferit vreo traumă în urma divorțului meu de acum 13 ani și nici eu’, scrie Ana Diaconu pe pagina ei de Facebook, în dreptul unui filmuleț în care apar imagini cu regretatul ei tată.
„Dar ar fi mai bine să vă spun eu cine este Mircea Diaconu. S-a născut la țară, în comuna Vlădești, Argeș, în Ajun de Crăciun. Deși un țărănuș’, a reușit să intre fără pile la Facultatea de Teatru și Film din București unde a fost remarcat de regizori importanți ai vremii care l-au distribuit în numeroase filme și piese de teatru. Toma Caragiu l-a iubit ca pe fiul său, la fel și Radu Beligan iar inegalabilul Liviu Ciulei s-a luptat să-l aducă la Teatrul Bulandra unde a dormit pe un pat pliant într-o cabină de la subsolul teatrului, neavând locuință repartizată de partid.
Un actoraș’ care a jucat pe cele mai importante scene ale țării, alături de monștrii sacri ai teatrului și cinematografiei cum ar fi Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, Radu Beligan, Ștefan Bănică, Dem Rădulescu, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Irina Petrescu, Ștefan Iordache, Octavian Cotescu sau Jean Constantin. Cu toții l-au îndrăgit și îi spuneau ăsta micu.
Într-adevăr, a lăsat în urmă o avere impresionantă: sute de filme, piese de teatru și de televiziune, o familie care îl iubește nemărginit, care îi va fi alături pentru totdeauna și îi va onora memoria. A lăsat în urmă o adevărată moștenire culturală, nu a făcut doar umbră pământului. A intrat în politica românească și europeană, nu pentru că a „vrut și el la ciolan’ ci pentru că avea un spirit civic foarte puternic. Liberal convins, trădat și dezamăgit, a ales calea independenței politice. Un spirit liber care a spus întotdeauna lucrurilor pe nume’, îl descrie Ana pe părintele ei.
„Era un om simplu, modest, de o naturalețe izbitoare, un optimist incurabil și un povestitor desăvârșit. Era o plăcere să-l asculți! Avea un suflet cât o lume întreagă! Mai puțin cunoscut este faptul că avea o voce minunată, cântând cu multă pasiune romanțe, colinde sau cântece vechi lăutărești, învățate de la tatăl său. A scris cărți, a fost premiat și tradus, a pictat, a sculptat, a fost pasionat de istorie și de romane polițiste.
Iubea satul românesc, familia, tradițiile și obiceiurile, munții și dealurile înverzite, iubea viața și pe Dumnezeu, fără urmă de habotnicie sau ipocrizie. Iubea România cu toată ființa sa!
Nu putea sta departe de țară iar dorul de România, sentimentul de apartenență, iubirea de neam și de ai lui, naivitatea lui incurabilă, speranța dar și convingerea că acasă este cel mai bine i-au și grăbit sfârșitul! Toate s-au lovit în țara lui iubită de resemnare, indolență, dezinteres, lașitate, lipsă de profesionalism și empatie.
A avut o viață curată, fără scandaluri și vulgarități. Ar mai fi multe de spus dar nu vreau să vă plictisesc cu lucruri frumoase, clar nu fac audiență! Unele televiziuni nici nu au considerat important să transmită știrea despre înmormântarea lui. Măcar un cap video și 3 poze alb negru pe fundal, maxim 10-15 secunde din prime time. Am aflat însă cu exactitate’ câți cozonaci se vor vinde de Crăciun. Dacă stau să mă gândesc mai bine, au dreptate, în curând vin Sărbătorile de iarnă, iar Diaconu este trecut, old news. El era oricum din altă lume, o lume pe cale de dispariție.
„Am sufletul sfâșiat că nu mai este lângă noi'
„Am sufletul sfâșiat că nu mai este lângă noi, însă pe de altă parte, știu cât l-ar fi durut să vadă cum se degradează România. Tupeul și nesimțirea s-au transformat în calități, respectul și bunul simț sunt o raritate, iar normalitatea nu este deloc cool. O lume din ce în ce mai urâtă, mai lipsită de valori și de modele, o lume în care sufletul lui prea bun și curat nu s-ar mai fi regăsit.
În concluzie, pentru cei care încă mai citesc: Mircea Diaconu, tată, drum lin acolo sus, iar noi, pe aici pe jos, vom încerca să-ți ținem amintirea vie și să-ți ducem numele mai departe cum putem noi mai bine. Te iubim o veșnicie!’, scria Ana Diaconu.