Fiul Magdei Catone și al lui Șerban Ionescu se iubește cu o colegă de scenă. Acesta a dezvăluit recent cine i-a furat inima și, totodată, și-a amintit cum au reacționat părinții săi atunci când au aflat că și el vrea să fie actor. La 27 de ani, Carol Ionescu se declară actor liber profesionist și susține că nu e preocupat să devină membru al vreunui teatru bucureștean.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE MAI, GRATIS, AICI!
Fiul Magdei Catone și al lui Șerban Ionescu se iubește cu o colegă de scenă. Șerban Ionescu a murit în urmă cu 11 ani, când Carol era un adolescent în căutarea drumului în viață. Știa, însă, de mai devreme ce voia să se facă atunci când va fi mare, chiar dacă părinții săi, actori consacrați, nu erau de acord cu alegerea lui.
Fiul Magdei Catone și al lui Șerban Ionescu se iubește cu o colegă de scenă
Magda Catone și Șerban Ionescu au format unul dintre cele mai îndrăgite cupluri din lumea artistică. Din rodul iubirii lor a rezultat Carol, un tânăr actor, cel puțin la fel de talentat ca părinții lui. Deși e o fire discretă, acesta a dezvăluit recent, într-un interviu, vă se iubește cu o colegă de breaslă, actrița Nicoleta Hâncu.
„Am o mamă rămasă, pe care o țin aproape, fiindcă suntem și vecini, în prezent. Am și o iubită pe care o numesc iubirea vieții mele. Actrița Nicoleta Hâncu este iubirea vieții mele.
E o superactriță și o gagică și mai mișto. E foarte bine să se audă asta despre o câștigătoare de Premiu Uniter. M-a cucerit foarte greu. M-am lăsat foarte greu! Glumesc!
Suntem prieteni de mult timp, fiindcă ne-am cunoscut în trupa de teatru, despre care v-am vorbit și suntem prieteni foarte buni de atunci. Mereu a existat ceva în aer, dar n-am știut să spun ce este, am tradus-o ca pe o prietenie și, după ce s-au clarificat lucrurile, după opt sau zece ani de prietenie, pot spune că ne-am pus pirostriile. Suntem iubit și iubită! Și cu asta v-am spus deja mai mult decât i-am spus mamei!', a spus fiul Magdei Catone și al lui Șerban Ionescu, pentru impact.
Cum a reacționat regretatul Șerban Ionescu atunci când a aflat că fiul lui vrea să se facă tot actor
În același interviu, Carol Ionescu și-a reamintit cum a reacționat tatăl său când a aflat că nu vrea să se facă nici arhitect, nici veterinar, așa cum îi indicase el, ci actor.
„Am vorbit cu tata, nu neapărat despre profesia de actor. Am vorbit cu el, la 14 ani, și mi-a spus să mă fac arhitect sau veterinar. Nici eu nu știam pe atunci că vreau să mă fac actor.
Am vorbit cu un an înainte să moară și i-am spus că m-am apucat de teatru într-o trupă de teatru de liceu și mi-a spus ceva succint, de tipul 'Bravo!'.
Primise niște ecouri, cred, de la Horațiu Mălăele, fiindcă am jucat în pelicula acestuia, „Funeralii fericite'. Nu au fost vorbe mari, n-au venit cei trei magi și i-au spus că acesta e copilul promis, care trebuie să facă actorie. Dar, nu mi-a dat sfaturi! Și tata și mama mi-au spus să nu fac meseria asta!„, a dezvăluit Carol Ionescu pentru impact.ro.
Ce mesaj transmitea Carol Ionescu, la 10 ani de la moartea tatălui său
În data de 21 noiembrie 2012, Șerban Ionescu se stingea la doar 62 de ani, din cauza unei boli incurabile. Anul trecut, când s-au împlinit 10 ani de la moartea tatălui său, Carol Ionescu a împărtășit tuturor câteva gânduri despre ceea ce a trăit și a simțit din clipa în care și-a pierdut tatăl.
„Azi se implinesc 10 ani de cand a murit tata. Pe site-ul Festivalul de Teatru și Film „Șerban Ionescu’ găsiți niște gânduri pentru el. Cam toate sunt bazate pe dor. Poate vă plac sau vă enervează sau vă regăsiți sau nu. Dar poate vă aduc aminte să înălțați un gând de dor cuiva. Mort sau viu, nu contează. Dar mi se pare că intra bine dorul toamna, pe ploaie. Vă pup’, a scris fiul lui Șerban Ionescu, pe contul personal de Facebook.
Citește și: Andreea Bălan, cu lacrimi în ochi la Te cunosc de undeva: „Îmi vine să plâng’. Ce a pățit artista
Carol Ionescu a dezvăluit că îi simte din plin lipsa tatălui care a plecat mult prea devreme dintre noi. A trecut prin stări contradictorii, iar dorul îl macină și acum.
„De când a murit tata, am trecut prin mai multe etape ale plângerii lui. Imediat după, am simțit un gol imens și, evident, mi l-am umplut cum am putut. A murit într-o perioadă în care abia începeam să ne cunoaștem ca adulți și a fost nevoie de mult efort imaginativ ca să-i completez figura. Multe piese care îi alcătuiau imaginea, așezându-mi-le, potrivindu-le din poveștile pe care le auzeam despre el. Dar mă bucur că, trecând prin aceste etape, figura lui s-a transformat în timp.
Mi-a fost, pe rând, dor de el, l-am admirat, l-am idolatrizat, l-am urât, l-am blestemat, l-am batjocorit, l-am iertat, l-am iubit, ca acum să-mi fie din nou doar dor, mult dor de el. Și cred că asta e frumusețea pierderii pentru fiecare dintre noi: că odată ce nu mai e omul respectiv, poți să simți pentru el acest frig-cald care îți apasă pieptul: dorul, sentimentul viu al paradoxului.
Acum se împlinesc 10 ani de la moartea lui. Deși aproape în fiecare an traversez aniversarea morții lui într-un mod simplu, bând o bere sau amintindu-mi printr-o poveste de el, anul acesta dorul m-a găsit mai bine. Mă cert deseori că sunt prea indiferent când mi-l amintesc sau îl menționez, dar adevărul e că sunt așa pentru că aud aproape în fiecare zi despre el de la cineva. O poveste. Un film la tv. Un banc pe care îl spunea el.
Mi se adresează lumea cu titlul de fiu al lui Șerban Ionescu și al Magdei Catone. Mă întreabă dacă mă deranjează umbra părinților. Nici nu știu dacă e așa mare umbră. Până la urmă, nu sunt fiul lui Hagi. Dar umbră sau nu, nu mă va deranja niciodată să fiu numit fiul părinților mei sau fiul tatălui meu. Pentru că să fiu văzut așa, asta e doar încă o modalitate de a insinua dor.
Poveștile adunate aici insinuează dor. Fie că dorul doare sau mângâie, el este la fel de puternic și necesar ca speranța, el este premergător acțiunii. Iar acțiunea este esențială. Nu numai în teatru. În viață. De la dor a plecat și ideea acestui festival. Încurajez oamenii care citesc aceste povești și rânduri și cărora li se insinuează dorul în piept, să ne scrie. Să ne trimită povești care, la rândul lor, răspândesc dor. Sau nu.
Povești cu Șerban Ionescu, Pelicanu, tata sau cum i-ați mai spune voi. Povești necenzurate, oneste, personale sau nu. Povești despre orice a trecut, nu mai poate fi, dar vreți să fie auzit', este mesajul lui Carol Ionescu, de pe site-ul festivalului Șerban Ionescu.
foto: Facebook Carol Ionescu