Florin Călinescu a avut o copilărie tristă, fără jucării, fără tort la aniversări. Cu toate astea a ajuns mai târziu să cunoască succesul. Părinții lui s-au despărțit înainte să ajungă la grădiniță, iar el a rămas în grija tatălui. Acesta o lăsa pe gazda în casa căreia stătea, o bucătărească unguroaică, să se ocupe de Florin. Tot ea îi cumpăra și hăinuțe, atunci când părintele lui îi dădea bani.
Vezi și acest video VIVA!:
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! MARTIE, GRATIS, AICI!
Cuprins
Așa a descoperit Florin Călinescu să citească, pentru că Vicky avea câteva cărți rămase de la soțul ei, iar el mult timp la dispoziție, pe care încerca să îl umple cu ceva. Acele lipsuri l-au marcat pe Florin, care recunoaște că și-a luat primul trenuleț și prima bicicletă la maturitate, când avea 32 de ani. Pe cea căreia i-a dat viață a întâlnit-o la 18 ani, deoarece a căutat-o el, dar relația dintre ei nu s-a îmbunătățit.
Florin Călinescu, o copilărie fără prea multe bucurii și cu părinții despărțiți
Florin Călinescu a crescut departe de cea care i-a dat viață, care l-a părăsit când avea patru-cinci ani. A plecat și nu s-a mai uitat în urmă. Tatăl lui era militar, așa că nu stătea prea mult acasă.
„Ai mei s-au despărțit în copilăria mea fragedă, până în grădiniță cred, și a fost o copilărie pe cont propriu, adică tata era militar și pleca pe vremea aia, după aia s-a retras la birou, s-a făcut contabil, maică-mea a plecat când aveam 4-5 ani, am cunoscut-o când eu am căutat-o, la 18 ani, să văd care e treaba și am crescut cu prima gazdă a tatălui meu, în Timișoara, o bucătăreasă unguroaică, care se ducea la liceul ăla, făcea mâncare și stăteam în casă și mă uitam pe geam sau ieșeam pe stradă, diverse chestii, dar făceam un lucru. Am învățat să citesc, pentru că avea doamna Vicky niște cărți de la răposat și am început să buchisesc niște tâmpenii, la vremea aia, dar nu aveam altele', a povestit Florin Călinescu în podcastul lui Bursucu.
Florin Călinescu a avut prima bicicletă la 32 de ani
Florin Călinescu a ajuns să aibă la maturite ce ratase în copilărie, când nu avea de niciunele. „Eu n-am avut jucării, n-am avut dulciuri, ciocolată, biciclete. Mi-am cumpărat trenuleț la 32 de ani și bicicletă, trenulețe de alea de asamblat, dar citeam, nu înțelegeam nimic, îți dai seama, dar eu pe alea am învățat să citesc, Dostoevsky, Dickens', a mărturisit el.
:contrast(8):quality(75)/https://www.viva.ro/wp-content/uploads/2025/04/001-cover-4-28.jpg)
Florin Călinescu nu avea jucării sau tort la aniversări
Până la 18 ani, când a plecat din Timișoara, Florin Călinescu a resimțit din plin lipsurile financiare. Își aduce aminte că prima dată a suflet în lumânările de la coliva bunicii, care fusese lovită de o mașină, pentru că la aniversările lui nu exista tort.
„Săracă (n.r. copilăria sa) în sensul că tatăl meu îi dădea doamnei Vichy banii de ceva hăinuțe, de aia, de aia, nici nu apăruseră multe jucării, păi erau niște tramvaie, niște camionete, te tăiai în ele, de tablă toate. Deci în epoca aceea, când aveam 4-5 ani, jucăriile erau de lemn. (…) Cred că prima dată am suflat în lumânările colivei bunicii mele, care a murit săraca lovită de o mașină, la Pitești. Nu-mi aduc aminte chestia asta cu tortul, până am plecat din Timișoara, la 18 ani, sincer', a mai spus Florin Călinescu.