[EXCLUSIV] HORIA BRENCIU: "Am energie cât să îmi ajungă 9 vieţi plus TVA"

Se spune că, de cele mai multe ori, copiii sunt cei mai buni profesori, pentru că ei te învaţă să fii mai bun, mai generos, mai răbdător. Aţi primit astfel de lecţii de la copiii voştri?

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cine este și cu ce se ocupă fiica lui Mircea Diaconu. Ana Diaconu este campioană la echitație

A: În fiecare zi. Ele îmi arată cum să nu mă complic! Asta nu înseamnă că şi aplic… (râde)

H: O, da! Sunt precum o carte cu foi albe. În fiecare zi, Mina, Maria, An­dreea sau Alice scriu câte o învă-ţătură. Cu cât le aprofundez, cu atât le citesc mai bine sufletul.

Sunt numai 4 luni de la naşterea Mi­nei şi amândoi munciţi enorm la pregătirea concertelor şi respectiv la emisiune. Cum vă descurcaţi cu sen­timentul de vină că poate pierdeţi momente importante alături de fete?

A: Nu vrem să pierdem nimic! Şi încercăm să petrecem tot timpul cu ele.

H: Muncim la fel ca oricare om de pe lumea asta căruia-i şi place ceea ce face. Cu aceeaşi pasiune, însă, ne ocupăm şi de copiii noştri. Niciodată nu mi-am pus problema că pierd anumite momente muncind şi nu sunt cu familia mea. Din contră! M-am gândit cum să le fructific mai bine atunci când voi fi alături de ei.

Sunteţi doi oameni extrem de activi. Voi ştiţi să trăiţi şi altfel decât în alertă maximă?

H: Da… în tihnă totală!

A: Ne mai strângem şi pe acasă câteodată. Şi atunci ne relaxăm. Iar dacă o ai pe Mina în braţe, n-ai cum să fii în alertă maximă.

Un nou-născut devine automat cen­trul atenţiei într-o casă. În acest caz, se pune problema geloziei între copii?

H: N-am observat deloc asta. Toţi vrem să stăm cu Mina în egală măsură. E o „bătălie' constantă pentru a o aca­para pe mezina familiei. Fetele câştigă de fiecare dată… (zâmbeşte)

A: Fetele noastre sunt mari. Nu se pune problema geloziei. Ne batem pe Mina. Care s-o ţină în braţe, care s-o schimbe… E jucăria noastră!!

Cum se învaţă lecţia echilibrului ca părinte?

H: Cu calm… (râde)

A: N-am învăţat nimic… Cred că a venit singur şi s-a instalat. (râde)

Horia, pentru tine, fericirea în for­mulă completă arată aşa: Alice, Ma­ria, Andreea şi Mina. Dacă le-ai com­pune o melodie, cum s-ar numi?

H: „Whos your daddy?'

Alice, ca producător de televiziune, te implici în producţia concertelor lui Horia?

A: Nu. Îmi mai dau şi eu cu părerea… Horia face singur totul şi după aceea mă întreabă dacă-i ok. De obicei, îmi place!

Horia, eşti un om generos care îşi pune sufletul pe tavă în concertele lui. Energia pe care o primeşti în schimb e suficientă ca să o iei mereu de la capăt?

H: Da. Am energie cât să îmi ajungă 9 vieţi plus TVA.

Ai investit enorm în spectacole. Ce şanse sunt ca un artist să devină bogat în România în urma unor concerte?

H: Eu cred că trebuie să alergi după artă, nu după bani. Respectând prin­cipiul ăsta, eu nu m-am îmbogăţit, dar de multe ori aprecierea oameni­lor a fost efectiv de nepreţuit. Dacă îmi propuneam să am profit de pe urma spectacolului „My Way', de anul trecut, de exemplu, n-aveam sorţi de izbândă. Pur şi simplu, din punctul meu de vedere, dragostea pentru muzică şi dorinţa de a oferi oamenilor o fărâmă de bucurie este mai presus decât un câştig efemer fi­nanciar.

Munciţi din pasiune şi primiţi şi bani pentru asta. Vă consideraţi norocoşi?

A: Sunt cea mai norocoasă din lume!