[EXCLUSIV] NICOLAI TAND "Eu zic că tre­buie să mănânci de toate, dar cumpătat"

Ni se întâmplă frecvent să fim printre primii care vizitează casa unei vedete pentru un material exclusiv. De data asta, însă, ne-am întrecut pe noi înşine, vizitând o casă atât de nouă, încât proprietarii se mutaseră cu doar trei săptămâni în urmă. Nicolai şi Monica le dădeau in­dicaţii celor responsabili cu mobila de bucătărie când am ajuns noi, aşa că am fost preluaţi de Ilona, fetiţa lor, care ne-a întrebat pe rând cine suntem şi ce vrem, după care cei mai norocoşi din­tre noi au primit şi un pupic. Juratul Top Chef (emisiunea care va reveni din toamnă la Antena 1), trece printr-o perioadă extrem de plină, făcând sla­lom între restaurantul său, La Cantine de Nicolai, casă şi recent lansatul său blog, reteteleluinicolai.ro. În plus, în curând se va căsători cu Monica, pe care a cunoscut-o în perioada în care a locuit la Paris, iar nunta va avea loc în Maramureş, ţinutul său natal, de care este extrem de ataşat.

Cum de ai ales să locuieşti într-un apartament? Mă aşteptam să alegi o casă, dat fiind că ai copilărit la ţară, în Maramureş, în mijlocul naturii.

Culmea, îmi place şi la ţară, dar îmi place şi nebunia din oraş. Am copilărit în Maramureş, pe dealuri, în aer liber, apoi am ajuns la Paris, în nebunia de acolo. De exemplu, la Paris m-am adaptat foarte uşor. Sunt paradoxal. Îmi place agitaţia oraşului, dar îmi pla­ce şi la ţară, mă ajută să-mi reîncarc bateriile. În acest moment, dacă mă întrebi, prefer tumultul oraşului. Aici cunoşti mulţi oameni, ai de învăţat multe lucruri de la ei. Dar, uite, aici am vedere spre găini, la vecini în curte. E ca la ţară. (râde)

Ca bucătar, nu ţi-ai fi dorit să ai o grădină a ta?

Asta e în proiect, grădina. Am luat un teren pe lângă Bucureşti, unde vreau să-mi fac o grădină mai mărişoară, de unde să cumpere lumea legume. Vreau să vină omul duminica cu coşul să-şi aleagă roşiile singur. Eu aşa am cres­cut, când eram mic o ajutam pe mama în grădină.

Cum aţi ales acest apartament, care e povestea lui?

Ne place agitaţia, dar având copii, am zis să ne retragem într-o zonă cu multe grădiniţe, şcoli. Suntem familişti. Am lucrat în Paris, am lucrat în Bucureşti, în discoteci, iar acum vreau să profit un pic de viaţă. Mă regăsesc aici, uite ce frumos e! Aici, de exemplu, când ies afară, am impresia că sunt în Provence. Abia aştept să facem grătar la piscină.

Vrei neapărat să ţii Franţa aproape de tine oriunde te-ai duce.

Parisul… sincer, într-o zi poate am să mă mut din nou acolo. Am prieteni foarte buni în Franţa şi nu e exclus ca într-o zi să mă mut din nou acolo. Merg la Paris de 6-7 ori pe an. Pe copii îi du­cem la Şcoala Fanceză aici, le vorbim în franceză. Eu zic tot timpul că viaţa mea e între Maramureş, Paris şi Bucureşti.

Cu Maramureşul mai ai conexiuni, mai ajungi acolo?

Vai, dar eu, de când m-am întors din Franţa, de Crăciun, de Paşte, merg doar la Maramureş. Am acolo casa părintească, iar în spate aveam un grajd în care ţineam animalele, pe care l-am spart şi mi-am făcut o căsuţă din lemn, în stil maramureşean. Ajung acolo cam de 5 ori pe an.

În general, ştiu că bucătarii nu prea gătesc acasă la ei, pentru că nu au suficient spaţiu. Tu găteşti acasă?

Acasă nu mă chinui să gătesc lucruri complicate. Fac lucruri simple: paste, supă de pui cu găluşte, ardei umpluţi, o bucată de carne din antricot cu o sălăţică, roşii şi mozzarella… Când stăteam la Paris, o dată pe săptămână veneau pri­etenii mei la mine şi găteam. Beam un vin, mâncam, stăteam la poveşti două, trei, patru sau cinci ore. Unul aducea desertul, altul aducea vinul, era fain. De fapt, e mai importantă socializarea decât mâncarea.

Dacă ții post sau doar vrei ceva mai lejer, încearcă acești ardei umpluti cu orez!

Tu şi Monica sunteţi în formă, văd. Cum rămâne cu „never trust a skinny chef’?

Eu m-am cam îngrăşat în ultima vreme. (râde) Noi mâncăm orice. Eu zic că tre­buie să mănânci de toate, dar cumpătat. Trebuie să mănânci şi să te simţi bine.

Ce vă place să gătiţi acasă?

Acasă pregătim paste cu unt, simplu. În Franţa, când un chef bucătar angajează pe cineva, îl pune să facă un ou, acesta e testul. De exemplu, mie nu-mi place pizza cu de toate. Dacă îmi dai paste cu fructe de mare îmi vine să mă împuşc, mie îmi plac pastele simple. Cu ulei, cu roşii, cu unt sau smântână, eventual îi pun un pic de şuncă ca să-i dau aromă doar. Fac şi sarmale, dar fără multă car­ne.

Văd că unii numai carne pun la sar­male, iar orez deloc. O să vezi că sunt mulţi români care merg în Italia şi zic că nu le place mâncarea de acolo, pen­tru că ei sunt obişnuiţi să mănânce amestecat, ca în România. Acolo ei pun trei produse. Când mănânci paste, simţi textura şi gustul celor trei produ­se: roşii, mozzarella şi paste.

Cum ştii foarte bine ce înseamnă să nu ai nimic, probabil ţi-ai format o altă percepţie asupra risipei. La ce ţi se pare că fac românii risipă?

Să ştii că am o problemă cu risipa, şi la restaurant şi acasă. Mereu am grijă să nu cumpărăm prea multă mâncare, să nu fie nevoie să aruncăm ceva. Nu-s zgârcit deloc, Doamne fereşte, dar sunt cumpătat. Au fost vremuri în care nu am avut ce mânca. Românului îi place să aibă multă mâncare. Oricum face risipă, nu apreciază banii cum trebuie, nu-i respectă, cheltuim mai mult decât avem. Străinii apreciază banii mai mult. La noi 3 milioane e o sumă mică. La străini 70 de euro înseamnă ceva.

De puţin timp ai şi „o casă’ virtuală. Recent, ţi-ai lansat blogul „Reţetele lui Nicolai’. Ce feedback ai?

Foarte bun. Când găteşti, trebuie să vadă şi alţii ce găteşti. Deviza mea e că, în loc să mănânc numai caviar, foie gras, homar şi alte bunătăţuri singur, mai bine slănină şi cârnaţi cu prietenii. Mâncarea se arată, se mănâncă cu mai mulţi oameni, e mai gustoasă aşa. În ţările arabe lumea mănâncă cu mâna, din aceeaşi tigaie. Chiar pun suflet în acest blog, fac fotografii şi dau exemple de lucruri care se pot găti uşor. Eu sunt tipul de bucătar care găteşte ce are în frigider. Sunt creativ, inventiv, amestec, nu-s genul care cumpără numai lucruri scumpe. Şi când fac un sendviş, prăjesc puţin pâinea să dau aromă, mai pun o roşie, încerc să fac din lucruri banale ceva gustos…

Mâncarea simplă e recu­noscută peste tot în lume. Ceea ce găsesc eu acum în Franţa şi în Italia, mama făcea când eram eu mic. Îmi pregătea friganele când mergeam la grădiniţă dimineaţa, eu acum fac friga­nele din cozonac şi le mănânc ca de­sert. Mama făcea tigală cu cartofi pră-jiţi, în Austria i se spune „cartofi rosti. Am descoperit la 20 de ani că mâncărurile simple pe care le făcea mama sunt nişte mâncăruri foarte cunoscute, doar că sub alte nume. În Anglia au la micul dejun fasole cu bacon. În Ger­mania au cârnat. Noi, în schimb, nu vrem lucruri simple, noi ne dorim lu­cruri complicate. Dar ca să mănânci ceva gustos, nu-ţi trebuie mare lucru.

Interviu de OANA POPOIAG

Foto SEBASTIAN ENACHE

Stilist DARIA GEORGESCU

Coafură LAURENT TOURETTE (Laurent Tourette Salon)

Machiaj IULIA FILIP

Vestimentaţie Maria Marinescu, Dana Budeanu, Damat Tween, H&M, Petit Bateau