Până acum câteva luni, Nicole Cherry era doar o elevă de şcoală generală, cu o voce specială. Acum are o armată de fani, mulţi dintre ei celebri, o piesă care face furori şi timpul de partea ei, căci abia a intrat la liceu. Îşi doreşte să cucerească SUA, dar până una-alta, visul american i se întâmplă în România.
Prima dată când am ascultat o piesă cântată de Nicole, mi-am închipuit că este vreo nouă descoperire a lui Jay-Z. Apoi mi-am dat seama că are un ceva ce-mi aminteşte de Amy Winehouse. Apoi l-am auzit pe Mihai Morar la radio vorbindu-i în română şi am aflat nu doar că este de-a noastră, ci şi că are doar 14 ani. Dacă nu ai auzit de ea încă, cu siguranţă vei auzi de acum încolo, căci are un talent pe care nu-l poţi trece cu vederea.
După lansarea primului single, „Memories’, ai ajuns cunoscută extrem de repede. Te-a prins celebritatea pregătită, cu toate „armele’ la tine? Mai ales că totul s-a întâmplat în preajma unor examene importante.
Mi-am dorit foarte mult ca „Memories’ să aibă succes, însă mă aşteptam să dureze un pic mai mult. M-am înarmat cu răbdare şi putere de a merge mai departe, eram hotărâtă să îmi urmez visul până la capăt. În perioada examenelor a fost puţin mai dificil, m-am împărţit între şcoală şi studio, am avut un program foarte strict. După şcoală mergeam la studio două, trei ore, ajungeam acasă, mă odihneam puţin şi mă apucam de învăţat pentru examen.
Ai apărut din senin, luând cu asalt topurile. Care era viaţa ta până acum câteva luni?
Încă de la 10 ani, muzica a fost şi este centrul lumii mele. Mă pregăteam pentru a deveni cândva o artistă cunoscută, mergeam la ore de canto, la şcoală, învăţam pentru a intra din clasa a noua la teatru, participam la diferite festivaluri de muzică.
Părinţii tăi, care nu erau de acord să începi o carieră în muzică, au recunoscut că s-au înşelat?
Da, au recunoscut asta încă din primele luni în care am început să iau lecţii de canto. De atunci mă sprijină necondiţionat, îmi sunt alături pas cu pas şi mă îndrumă. Fără ei şi fără sora mea mi-ar fi fost foarte greu să fac faţă.
Dar ei ce-şi doreau pentru tine iniţial şi cum i-ai convins, de fapt, să te lase să faci muzică?
Cea mai importantă era şcoala, bineînţeles, îşi doreau doar să învăţ bine şi mai departe să îmi aleg eu cariera. Nu m-au luat în serios atunci, poate pentru că eram prea mică. I-am convins doar să mă ducă la un club de muzică, apoi au început să apară rezultatele şi încurajările profesorului meu de canto. Tatăl meu a fost foarte categoric, nu dorea să-mi pierd vremea dacă nu aveam talent, aşa că l-a întrebat pe domnul profesor: „Vedeţi un viitor pentru ea? Are potenţial?’. Datorită răspunsului profesorului meu au mers mai departe şi am ajuns aici.
Ţi-ai făcut intrarea în showbiz într-o perioadă în care încep marile transformări, adolescenţa. Despre ce ai fost sfătuită să te fereşti în lumea asta?
Sfaturi vin mai de peste tot, cum ar fi să am grijă ce mănânc, să am grijă de siluetă, să mă odihnesc, să fiu foarte atentă cu cine vorbesc, ce vorbesc, să nu mă supăr când vor apărea şi bârfe, lucruri neadevărate. Nu pot spune că nu ţin cont şi de ce spun ceilalţi, însă momentan cele mai importante sfaturi pentru mine sunt ale familiei, în principal cele primite de la părinţii şi sora mea.
„Wow, e româncă! — cam aşa au reacţionat oamenii când te-au văzut în clipul „Memories, crezând, după look şi accent, că nu eşti o artistă de la noi. Ai locuit în străinătate, obişnuieşti sau călătoreşti des?
Nu am locuit în altă ţară, doar am călătorit, însă nu atât de mult încât să pot dobândi un accent special. Nu ştiu cum l-am căpătat şi de ce îl am, dar îmi place… Chiar mă amuzam când citeam părerile celor ce îmi vizionau videoclipul şi care nu credeau că sunt româncă.
Ce faci cu banii pe care îi câştigi? Ai acces direct la încasări?
Mă consult cu părinţii mei, încă nu am vârsta la care să pot manevra singură anumite sume, în schimb îmi cumpăr cam tot ce îmi place şi ce îmi doresc pentru imaginea mea şi nu numai.
Când va apărea VIVA! pe piaţă, deja vei fi la liceu. Odată cu asta vine, de regulă, prima iubire. Care e feelingul tău, va fi un coleg de liceu sau un coleg din showbiz? Cum ai prefera?
Cred că va mai dura ceva vreme până la prima mea iubire. Sunt foarte concentrată asupra muzicii şi proiectelor pe care le am, este o perioadă aglomerată în care nu am timp să mă gândesc la asta. Nu cred că este încă momentul.
Ce te preocupă mai tare în prezent? Liceul sau un viitor album?
Amândouă sunt foarte importante, se spune că perioada liceului este cea mai frumoasă şi abia aştept să o trăiesc, iar albumul este un vis devenit realitate. Un vis pe care mi l-am dorit extraordinar de mult şi pentru care am luptat.
Ce ai de gând să faci după ce faima ta va depăşi graniţele ţării? Ne laşi şi te muţi în SUA, locul unde înţeleg că îţi doreşti să ajungi?
Îmi doresc foarte mult să ajung în Statele Unite ale Americii, însă indiferent dacă voi reuşi sau nu, România va rămâne mereu casa mea. Una dintre lecţiile pe care le-am primit de la familie este aceea de a nu uita niciodată de unde am plecat. Aici m-aş întoarce întotdeauna!
OANA POPOIAG
Foto SILVIU SĂNDULESCU