Ioana Pavelescu, una dintre cele mai mari actrițe ale cinematografiei românești, a povestit, recent, cum a ajuns să joace în Osânda, film regizat de regretatul Sergiu Nicolaescu. Îndrăgita artistă l-a admirat mereu pe colegul ei de breaslă peste devotamentul său și recunoaște că, de multe ori, pentru ca totul să iasă ca la carte, filmările se desfășurau în condiții periculoase, uneori chiar riscante.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MARTIE, GRATIS, AICI!
Filmul Osânda a fost lansat pe data de 13 septembrie 1976. Din aceasta capodoperă au făcut parte mari artiști, precum Amza Pellea, Gheorghe Dinică, Ernest Maftei și Ioana Pavelescu. Pelicula a fost regizată de maestrul Sergiu Nicolaescu, ce a făcut tot ce i-a stat în putință ca producțiile sale să impecabil, de-a lungul vieții. Filme înregistrate la -35 de grade, salt în gol cu viteza de 90 km/h, sânge de la abator sunt doar câteva dintre condițiile extreme impuse de regretatul actor, iar pe unele dintre ele le-a trăit și artista Ioana Pavelescu.
În ce condiții extreme a filmat actrița Ioana Pavelescu în Osânda, producție regizată de Sergiu Nicolaescu
Ioana Pavelescu, acum în vârstă de 74 de ani, a debutat în lumea filmului odată cu rolul ei din filmul „Pantoful Cenușăresei’. A ajuns să facă parte din această producție de succes după o întâlnire cu maestrul Jean Georgescu, în Piața Romană.
„Pe minunatul maestru Jean Georgescu l-am întâlnit, adică, mai exact, m-a acostat politicos în Piața Romană, după ce mă privise vreo două stații în troleibuzul 82. Eram în uniformă și cu ghiozdanul pe umăr, mă duceam la lecția de franceză și visam la artiști, la viața lor, la munca lor, le puterea lor, și atunci, tocmai atunci marele artist mă oprește, își scoate pălăria, renumita dânsului pălărie, mă salută și rostește cuvintele magice: „Domnișoară, nu vreți să faceți film?. Și domnișoara, neîncrezătoare și speriată, dar plină de speranțe, spune „Da!. A fost ca o poveste: primul meu film, cu o legendă a filmului românesc, Jean Georgescu. Eram încă în liceu. Eram și nu eram acolo… Am făcut totul cu ușurință și cu inconștiența vârstei. Îmi aduc aminte de minunata Magda Mihăilescu, care a scris o cronică pe care nu o voi uita niciodată. I-am mulțumit și îi mulțumesc și acum’, a povestit Ioana Pavelescu pentru adevarul.ro.
Cum a primit actrița Ioana Pavelescu rolul Rusandei în filmul Osânda
Rolul cu care lumea o identifică și acum e însă cel al Rusandei, din filmul Osânda, regizat de regretatul Sergiu Nicolaescu. Maestrul a avut încredere în ea și în potențialul ei după o discuție de doar cinci minute, astfel că i-a oferit prilejul de a face parte din producție.
„Am povestit de atâtea ori despre „Osânda, încât de fiecare dată când sunt rugată să mai spun ceva despre acest film mă repet, iar asta îmi provoacă o stare de inutilitate a mărturisirii, dar voi încerca… Sergiu Nicolaescu dăduse atunci probe cu toate actrițele tinere, între 20 și 25 de ani, cu studentele de la IATC (UNATC de astăzi) – și cu studentele de la Litere… Era puțin descumpănit, după cum mi-a spus Ileana Popovici, logodnica lui de atunci și prietena mea din copilărie. Ileana i-a sugerat să mă vadă și pe mine. Într-o seară au venit în fața casei mele, în jurul orei 22.00. Nu au intrat. Am coborât eu în mașina lui Sergiu, lângă Salamanian și Ileana. După cinci minute de dialog, mi-a spus că „fac rolul.
A doua zi am semnat contractul la Casa de Filme 5! A urmat cea mai frumoasă și de neuitat perioadă din viața mea. O echipă de filmare de excepție. Sergiu Nicolaescu, inspirat și plin de forța intuirii că lucra la cel mai bun film al său, așa cum a mărturisit-o în mai multe rânduri, Alexandru David, dăruit cu poezia imaginii și un îndrăgostit de munca lui, Anușavan Salamanian, poetul sunetului în cinematografia românească, iubit și râvnit de toți deopotrivă, Rozalia Barta, machioza talentată, pasionată, dedicată până la uitare de sine „cadrului, filmului lui Nicolaescu, Veronica Lupu, secretara de platou, muncitoare, entuziastă și conștiincioasă, care de ani buni își continuă munca pe platourile americane, cu același succes, și actorii Amza Pellea, Gheorghe Dinică, Ernest Maftei…’, a povestit actrița.
„Am lucrat în condiții periculoase, uneori riscante’
Cunoscut pentru profesionalismul său, Sergiu Nicolaescu făcea totul pentru ca filmele lui să iasă perfect. Ioana Pavelescu povestește că a lucrat în condiții riscante, de multe ori, dar satisfacția de după este inegalabilă.
„Am lucrat în condiții periculoase, uneori riscante, într-o bucurie și o inspirație binefăcătoare. Cred că se vede asta în film. Eram la Sinaia, la Hotel „Montana, și așteptam viscolul la Cota 2.000 de o lună de zile. La ora 5 dimineața eram la machiaj, aflam că nu e viscol și plecam la Sâmbăta, unde s-au filmat grajdurile și multe alte scene. A doua zi urma același ritual care s-a tot repetat, așa cum am spus, timp de 30 de zile. Într-o dimineață aflăm că viscolul a venit, dar că cei de la teleferic nu ne permit accesul spre Cota 2.000, find mult prea periculos. Atunci, Sergiu Nicolaescu, după multe intervenții la București, a semnat că își ia pe propria răspundere echipa (toți am fost de acord), și am plecat spre Cota 2.000. Când am ajuns la destinația noastră mult așteptată, viscolul era atât de mare că nu se vedea nimic.
Ajutată la urcuș de unul dintre cei mai buni cascadori, Gheorghe Mazilu, care îmi ducea mița de oier mare și grea în care trebuia să fiu învelită, am ajuns la locul fixat al coborârii. Legată fedeleș de la glezne la umeri, ne-am aruncat în „neant, ținută de Amza, în prima coborâre. Am aflat că prinsesem o viteză de aproape 90 de kilometri la oră. A urmat a doua dublă. La final, aveam fruntea și mâna dreaptă înghetațe. Nicolaescu m-a frecat cu spirt de 90 de grade! Cea de-a doua experiență la acest film, importantă pentru mine, a fost scena nașterii din biserica Comarnic. Frig cumplit afară și în biserică. Fusese programat să filmăm trei zile la această locație. Am filmat totul în șase ore. Sergiu Nicolaescu jubila de fericire și, ajunși la hotel, a dat de mâncat și de băut întregii echipe.
Trebuie să menționez dăruirea lui, exigența lui, curajul și perfecționismul lui. Pericolele prin care trecuse el la filmări ajunseseră legende. Totul de dragul autenticului. Toți, și mai ales actorii, eram extrem de impresionați. De exemplu, la „Mihai Viteazul l-a răsturnat calul, și în cădere, gamba unuia dintre picioare a fost tăiată până la os. A continuat filmarea care nu putea fi amânată din motive obiective pe care nu are rost să le menționez. Când, peste ore, a ajuns la doctor, i s-a spus că o diferență de minute l-a despărțit de amputarea piciorului. Știam asta cu toții, și atunci când ne cerea ceva, nu te mai puteai „izmeni, că e prea frig sau periculos.
La scena nașterii, sângele pe care mi l-a turnat pe picioare era de la abator. Copilul pe care mi l-a dat să-l țin în brațe era un avorton, adus de la un spital. Toți actorii care am lucrat cu el am simțit puterea lui de a ne insufla curaj și dorința de perfecțiune. Drumul Rusandei pe munte, spre cabana lui Manlache, l-a inspirat pe Tiberiu Olah să serie una dintre cele mai frumoase muzici de film din cinematografia românească. Am trăit intens și toată experiența aceasta a fost importantă pentru mine’, a mai spus ea.
„Filmul a fost prezentat și la Festivalul Internațional de Film de la Moscova’
Filmul Osânda a fost apreciat și în străinătate, nu doar la noi în țară. Ba chiar a fost propunerea României pentru categoria „Cel mai bun film străin în cadrul Premiilor Oscar.
„Filmul a fost prezentat și la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, iar Amza Pellea și cu mine am fost preferații pentru cel mai bun actor și cea mai bună actriță într-un rol principal. Emil Loteanu mă tot suna și mă ruga să vin neapărat la festival, pentru că rușii aveau această politică de a nu da premii celor care nu se prezintă în festival. Eu filmam la Alexandru Tatos, în „Rătăcire, unde nu prea era cadru fără mine. Nu m-a lăsat să plec, așa că nu am luat premiu. Mă bucur din tot sufletul că Amza Pellea a fost la Moscova și a făcut vâlvă cu premiul de interpretare pe care l-a luat’, a mai declarat artista.
După Osânda, Ioana Pavelescu a jucat și în producția Întâlnirea, regizată tot de Sergiu Nicolaescu. Și aici a filmat în condiții extreme, la -35 de grade…
„Iarnă. Februarie. Malul mării. Minus 35 de grade. Zile și nopți alături de Sergiu Nicolaescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, actor important, talentat, fermecător și cu un caracter de om frumos și drept, Nicolae Girardi, operator inspirat și un desăvârșit portretist, iubit și respectat în lumea filmului, machioza Rozalia Barta, nelipsită de lângă Nicolaescu la toate filmele pe care le făcea. Am avut câteva zile de filmare pe platou, la Buftea, în rest în frig, afară, pe malul mării. Ne înghețau și gândurile în cap de atâta ger. La părerile celor din jur, care spuneau că filmul se putea turna și pe o vreme mai blândă, nefiind natură, ci doar marea și nisipul, Sergiu riposta și spunea că frigul care ne înțepenea se vede pe ecran și asta contează pentru film. Eu eram mai obișnuită cu frigul îndurat și la „Osânda, pentru Ovidiu era o premieră pe care a trăit-o cu determinare și bucurie. Încă o amintire prețioasă pentru mine’, își amintește actrița Ioana Pavelescu.
În ce filme regizate de Sergiu Nicolaescu a mai jucat Ioana Pavelescu
Au urmat apoi și alte producții, tot sub amprenta maestrului Sergiu Nicolaescu, în care Ioana Pavelescu a jucat cu aceeași pasiune, de care își amintește și acum cu emoție și drag.
„În „Viraj periculos am interpretat primul meu personaj negativ. Păr scurt, scurt. Și un viraj într-adevăr periculos. O noapte de filmare pe care vreau să o menționez. Ploaie. Șosea. În mașină cu Ion Besoiu. Dialog. „Tras tot ce era important. Ultimul cadru. Sergiu îi spune lui „Jimmy Besoiu să se dea jos din mașină. Un cascador, cred că tot Mazilu, îl înlocuiește. Îl întreb pe Sergiu: „Și eu ce fac?. „Tu îți pui centura. La o viteză de 100 de kilometri la oră, Mazilu trage frâna de mână. Ne învârtim pe șosea. El îmi spune: „Controlez, nu te teme, am tot făcut d-astea. Nu mă temeam. Nu m-am temut niciodată de nimic după magicul „Motor, a mai spus ea.
Sursă foto: Captură ecran, Arhivă VIVA!